Înveșmântat cu lumină, praznicul tău cel cinstit ca niște zori luminoase a răsărit tuturor, vestind pretutindeni ziua neînserată a lui Hristos, căreia fă-ne părtași, Sfinte Iosif, fii ai zilei arătându-ne.

Toată viața cu credință lui Hristos urmând, ai lăsat toate pentru numele cel sfânt al Lui și în lume L-ai vestit, Sfinte Gheorghe, nici încălțăminte purtând, nici două haine având, și nici capul, fericite, acoperindu-ți; pentru aceasta, strigăm: Bucură-te, vas al alegerii!

Curăția ta și rugăciunea, milostenia și înfrânarea vas ales al Sfântului Duh te-au făcut; pentru aceasta, Moldovei fiind păstor, urmai cu totul Păstorului Celui bun; Sfinte mare Ierarhe, milostive Iosife, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

Milostivirii lui Hristos urmând, Părinte, tuturor toate te-ai făcut, precum Apostolul, Ierarhe Iosif, cu milostivirea; deci în ceruri, fericite, odihnindu-te, te rogi pentru cei ce-ți cântă cu evlavie, zicând: Bucură-te, Sfinte Iosif, de Hristos înțelepțite!

Inimii tale toată cererea i-a dăruit Mântuitorul Hristos, porunca cea nouă cu râvnă păzindu-o, că ai iubit pe Dumnezeu și pe-aproapele, Sfinte, precum învață Scripturile; pentru care astăzi te fericim.

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Iosif cel milostiv, părintele nostru!

Mitropolitul Iosif Naniescu, numit acum Sfântul Iosif cel Milostiv, s-a născut în Basarabia, ca fiu al preotului Anania Mihalache și al soției sale, Teodosia, din satul Răzălăi, ținutul Soroca, la 15 iulie 1818, primind la botez numele Ioan.

Într-o noapte, pe când zăcea bolnav în pat, a intrat în chilia lui o femeie îmbrăcată cu bună cuviinţă şi, apropiindu-se de el, a zis: „Nu te întrista, părinte Ioanichie. De acum ne vom îngriji noi de acest sfânt lăcaş!”. Era Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, protectoarea acestui smerit aşezământ călugăresc.

Faptele Mitropolitului Iosif au fost expresia văzută a unei lucrări interioare intense. Și-a făcut datoria de arhipăstor, nelipsind din eparhie decât atunci când participa la ședințele Sfântului Sinod. S-a remarcat în mod deosebit prin compasiunea față de cei aflați în suferință, milostenia sa rămânând model al iubirii față de aproapele, pe care trebuie s-o lucreze creștinul.

„Dacă o ţară nu are bani să construiască o catedrală, a răspuns hotărât mitropolitul, atunci eu îmi dau demisia din mitropolie. Poftiţi cârja!” Văzând râvna marelui ierarh pentru casa Domnului, membrii guvernului au aprobat în aceeaşi zi fonduri băneşti cu care s-a şi început construcţia catedralei.