Cei ce stăruiesc în rugăciuni sunt războiţi de ispite, însă Dumnezeu cu îngerii Săi îi veghează, îi împuternicesc şi îi încununează.

Prin rugăciunea făcută în Duh şi adevăr, noi stăm de vorbă cu Dumnezeu. Aşa au vorbit: drepţii, patriarhii, prorocii, împăraţii în Vechiul Testament şi Mântuitorul cu sfinții Apostoli şi urmaşii lor în Noul Testament, până astăzi şi cât va fi lumea aceasta.

Precum hrana trupului sunt pâinea, apa şi mâncărurile bine pregătite care se pun pe masă la prânz şi la cină, însoţite de aerul curat, pe care-l respirăm în fiecare clipă, tot astfel şi hrana sufletului este cuvântul Domnului.

Părinţii duhovniceşti subliniază mereu că această cale este, înainte de toate, împlinirea poruncilor lui Hristos.

Ceea ce atra­ge mai cu seamă este descoperirea icoanei, care a ve­nit cu precădere prin emigraţia rusă şi, de asemenea, Rugăciunea lui Iisus.

Trebuie să te gândeşti la Dumnezeu într-o manieră ca­re este conformă lui Dumnezeu şi nu după modurile noastre de gândire, în starea noastră de păcat.

Încercaţi să vă concentraţi pe o singură direcţie de mers. Și să aveţi conştiinţa împăcării cu sine, împăcării cu aproapele, să nu-L socotiți pe Dumnezeu ca un lunetist care stă să vă împuşte greşelile.

Suferința nu e darul lui Dumnezeu. Să țineți minte! Rezistența la suferință e darul lui Dumnezeu! Să reziști în fața tuturor cu suferința ta și să crezi că e o aripă fiecare cârjă – e mai mult decât orice!

Ca să înțelegi că, de fapt, Mântuitorul este viu și că e parte integrantă a răzmeriței tale împotriva propriei tale mediocrități, trebuie să-I acorzi Mântuitorului Hristos, locul ce I Se cuvine, să călătorești cu El.

Postitul care nu se face „înaintea Domnului” nu va putea vindeca răul fundamental care l-a alungat pe om „de la faţa lui Dumnezeu” (Facerea 3, 8).