– Dar pentru ce e nevoie de osteneală de bunăvoie în viaţa noastră?, a întrebat teologul.

Monahul Hrisostom nu auzise întrebarea, dar după puţin timp s-a îndreptat cu ochii înlăcrimaţi. Şi-a înălţat privirea spre cer şi şi-a încrucişat mâinile pe piept, a făcut o mişcare pe scaun, ca şi cum ar fi vrut să se aşeze mai bine, apoi a rămas nemişcat, de parcă ar fi uitat că se găsea între noi.

– Părinte Hrisostom, nu aţi răspuns la întrebarea mea, a zis mai accentuat teologul.

– Care întrebare, iubitule, care?, a zis cu uimire Monahul, ca şi cum şi-ar fi revenit din absorbirea lui, iar faţa mi se părea „ca o faţă de înger” (Faptele Apostolilor 6, 15)...

– V-am întrebat, a răspuns teologul, spre ce anume ţinteşte nevoinţa de bunăvoie?

– Dar nu aceasta a fost tema noastră iniţială, iubitul meu, a observat Monahul Hrisostom. Sincer, mă puneţi în încurcătură cu astfel de întrebări. E ca şi cum m-aţi întreba pentru ce există crucea în viaţa noastră? De altfel, chiar şi analiza teoretică a importanţei nevoinţei de bunăvoie nu va putea să vă ofere prea multe lămuriri, fiindcă osteneala nu e teorie, ci un mod de viaţă. Creştinismul nu-l putem înţelege teoretic, ci numai dacă trăim poruncile. Creştinismul e numai trăire, e viaţă, e plugărie sufletească. Hristos n-a formulat teorii superioare. El a dat numai schiţă vieţii sufletului. Când spunem cât de frumos şi măreţ vorbeşte Sfânta Evanghelie, trebuie să ne gândim în ce măsură noi le trăim şi le simţim. Când vom iubi pe Domnul şi „ne vom răstigni trupul împreună cu patimile şi poftele” (Galateni 5, 24), atunci vom înţelege poate „marea taină a evlaviei (creştinătăţii)” (I Timotei 3, 16) de care vorbeşte şi vom înţelege poate fraza ioaneică: „Dar sunt şi multe altele câte a făcut Iisus, care, dacă s-ar fi scris în parte, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile scrise” (Ioan 21, 25).

(Teoclit Dionisiatul, Dialoguri la Athos, Vol. I – Monahismul aghioritic, traducere de Preot profesor Ioan I. Ică, Editura Deisis – Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul, Alba Iulia, 1994, pp. 111-112)

I. Fuga de lume

II. Despre smerenie și slavă deșartă

III. Cum putem trăi creștinismul

IV. Cred, ca să pot înțelege