Laboratorul Sfintei Spovedanii este fundamental pentru formarea personalității umane, pentru înțelepciune și pentru o trăire în realitate.

Cel care vede lăuntrul său, pe toate cele din jurul său le va vedea bune.

Rugăciunea aceasta pentru duhovnic, înainte de Spovedanie, este foarte importantă. Nu trebuie să aștepți un răspuns sau un sfat de la duhovnic și să stai cu mâinile în șold, ci trebuie, în primul rând, să-l ajuți pentru a te putea ajuta.

Toată viața trebuie să luptăm împotriva acestui păcat și să fim conștienți că-i putem cădea pradă în orice moment al vieții. Numai înțelepciunea ne poate ajuta să discernem acest păcat, să sesizăm apariția lui în mintea noastră.

Dacă spui cu atenție rugăciunea, faptul că chemi numele lui Iisus Hristos în viața ta, aceasta te ajută mult; îți dă spor de credință, spor de evlavie, spor de omenie, spor de întoarcere către tine, umilit, cu căință.

În viața duhovnicească inima duhovnicească nu coincide cu inima aceasta carnală. Inima duhovnicească este centrul în care locuiește Dumnezeu în noi. Acest centru este numit tot inimă. În acest centru, în inimă, poate locui Dumnezeu sau poate locui vrăjmașul.

Sfânta Maria Egipteanca, prin rugăciune fără Împărtășanie, vreo 47 de ani a sihăstrit în pustiul Iordanului, și ajunsese ca, în rugăciune, să se înalțe de la pământ ca la un cot mai sus, când se ruga, nefiind împărtășită. Și totuși avea nevoie de Împărtășanie.

„Te gândești neîncetat că ea îți face rău. Las-o să-și facă treaba ei, iar tu întoarce-te spre Domnul – și vei vedea că nu-i va fi de niciun folos ceea ce face.”

Noi, prin gândurile noastre, făurim fie orânduială, fie neorânduială înlăuntrul nostru, în jurul nostru, în lume, în cosmos. Putem fi și un mare bine, și un mare rău. Deși suntem mici, multe din acestea (din lume) țin de gândurile și de dorințele noastre!

Un astfel de suflet s-a obișnuit cu viața cerească și trece din această viață, a multelor chinuri și osteneli, la bucuria cea veșnică a fericilor, ca unul ce s-a curățit încă de aici.