Doamne, ce să fac? Pot rezista în viaţa monahală – că şi aici sunt duhuri rele, multe, sălbatice şi te tulbură îngrozitor – sau să mă căsătoresc, să fiu un bun creştin şi copiii care mi i-ai binecuvântat Tu să-i cresc în frica lui Dumnezeu?

Niciodată să nu zici că „voi face mâine”, fiindcă secunda pe care o trăim, aceea-i a noastră.

Dacă reuşeşte ispititorul să bage în sufletul fiecăruia dintre noi egoismul, de-acuma se dă la o parte, căci toate cele rele le faci tu singur.

„Întoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră, cu postiri, cu plâns şi cu jelanie.”

Prin lucrarea lui Dumnezeu, o balenă l-a înghiţit pe Iona, nu pentru a-l ucide, ci pentru ca lui Iona să i se ofere un prilej de a învăţa.

Omul păcătuiește înaintea lui Dumnezeu ca o ființă unică psihosomatică, adică compusă din suflet și trup. De aceea și pocăința este îndoită: plâns, întristare, smerenie, căință, zdrobire pentru suflet și post, rea-pătimire, luptă, nevoință sau și milostenie pentru trup.

Noi să fim şi să rămânem drepţi în faţa lui Dumnezeu, cu dreptatea lui Dumnezeu, dreptate care se traduce în iubire; şi cu iubirea putem birui toate încercările. Mult mai multă putere are cel care pare slab, având dragoste.

În Biserica Ortodoxă nu avem numai exemplul sfinţi­lor, ci şi o metodă terapeutică ce ne ajută să înaintăm în drumul spre sfinţenie. Fiindcă omul trebuie să conlucreze cu Dumnezeu. Hristos ne-a dat porunci şi, dacă ni le-a dat, ni le-a dat ca să le urmăm.

În momentul Euharistiei, Biserica se uneş­te într-un trup de credinţă şi de iubire.

Hristos, când Se oferă și când vine aproape de cel aflat la nevoie, nu vine doar să-i restaureze viața socială, ci, în primul rând, să-l reintegreze în viața lui cu Dumnezeu.