Îmi ziceam adesea: lasă, mai târziu m-oi pocăi,
Nu gândeam că peste-o oră voi trăi sau voi muri.

Cu toții avem înlăuntrul nostru un tezaur de crea­tivitate, omenie, altruism, delicatețe, care are anu­mite exigențe, care cere să fie exprimat și înfăptuit. Altfel, devine răutate, egocentrism, duritate, insensibilitate. Răutatea nu este nimic altceva decât bunătate condamnată. Și în toate acestea locul central îl ocupă absența autocunoașterii, a descoperirii de sine.

Toți creștinii au sigur câte un talant, dar unii au și câte doi, iar alții și câte cinci. Talanții sunt talente, energii de lucru, ca de pildă o minte mai străvăzătoare, o inimă mai largă, o mare capacitate de dragoste, o voință mai puternică, o memorie mai bună, o ingeniozitate înnăscută.

Trebuie să știm că tot ce este rău, precum și patimile care ne luptă, nu sunt ale noastre, ci de la vrăjmașul, de la diavolul. Este foarte important! Putem birui patimile doar atunci când nu le socotim a fi ale noastre.

Lui Dumnezeu nu i se pot aplica simplistele idei pe care ni le făurim noi, oamenii, despre dreptate și că relațiile noastre cu Dumnezeu nu se întemeiază pe un do ut des contabil, în care noi să fim întotdeauna creditori și beneficiari pasivi.

De multe ori, frate, când tâlharii aud glasul celor mai tari, fug, tot așa și tâlharii cei gândiți, când aud răspunsurile și glasurile celor mai tari întru puterea Duhului, fug cu cutremur, rușinându-se.

Fii atent, nu arăta caldeilor vistieriile casei tale (IV Regi 20, 12-18), căci altfel te vor lua în robie și te vor duce la Nabucodonosor, împăratul Babilonului (IV Regi 24, 13), adică nu te lăuda singur: căci prin aceasta le vei arăta diavolilor vistieriile tale duhovnicești și ei te vor lua în robie.

Dacă te rogi împotriva ispitelor, zi: „Tu știi ce-mi este de folos, ajută slăbiciunii mele. Si fă sfârșit ispitelor mele după voia Ta”.

Nu departe de locul unde un monument simplu amintește că acolo s‑a aflat, cândva, vechea biserică a satului se înalță acum un nou locaș de rugăciune închinat Sfintei Treimi.

Cine este obsedat de dreptate nu poate ierta, pentru că nici nu poate iubi. Acela percepe viața la schimb, mercantil: așteaptă mereu să primească atât cât dă.