Smerenia ne aşează dintr-o dată în starea firească a existenţei noastre. Ea nu este o virtute printre celelalte, care să se adauge la viaţa noastră duhovnicească, ci este o aşezare fundamentală a omului, care se vede în prezenţa lui Dumnezeu, îi recunoaşte atotputernicia, se uimeşte în faţa măreţiei Lui apoi îşi vede micimea şi nemernicia sa.

Păcatul ne desprinde de viţa vieţii, care este Hristos; smerenia ne altoieşte din nou.

Postul şi regimul cumpătat intră în cura de însănătoşire a tuturor bolilor şi sunt tot mai recomandate şi celor sănătoşi.

Slujba Sfintei Liturghii s-a oficiat astăzi, 12 octombrie, în cortul special amenajat din fața Catedralei Mitropolitane.

Moartea pentru o cauză, aşa cum s-au jertfit atâţia oameni în închisorile comuniste, n-a fost zadarnică.

Un om se duse odată la Sfântul Macarie, în pustie, şi ceru să-i arate un mod de a trăi şi de a muri fericit între ceilalţi oameni.

Raiul este aproape, depinde care îţi este natura faptelor.

În numele pelerinilor care nu pot păși în curtea Catedralei, dar și din dragoste față de Cuvioasa, ieșenii și-au propus să împodobească racla, biserica, curtea Mitropoliei și chiar strada Ștefan cel Mare cu flori. Un gest de iubire, de credință, de optimism și de iertare – în vremurile deloc ușoare pe care le trăim.

Cauza nerodirii Cuvântului lui Dumnezeu în masa poporului de astăzi este arătată de Mântuitorul în Evanghelie, că oamenii ori sunt cale bătută, unde nu se poate prinde Cuvântul lui Dumnezeu, ori au inimile împietrite şi Cuvântul Domnului numai puţin se opreşte şi se usucă.

Totdeauna trebuie să cerem cu tânguire Domnului să încălzească şi să ude inimile noastre cu harul Său. Noi avem nevoie de harul lui Dumnezeu în fiecare ceas şi în fiecare clipă.