A fi creștin nu înseamnă doar a fi bun, ci a fi unit cu Dumnezeu. Și bineînțeles că fiind unit cu Dumnezeu ești bun, dar într-un alt fel.

Cred că în existența fiecărui om intervine un ase­menea moment, un drum al Damascului, care are o chemare a lui Dumnezeu de a-L urma.

Dar ceea ce aș vrea să subliniez este nu problema frecvenței împărtășirii, ci a modului cum te împărtă­șești. Există o pregătire care poate avea forme diferite și care este absolut necesară.

Preotul este mijlocitorul între Dumnezeu și oameni, cel care-i duce la Dumnezeu, prin sfătuirile lui și prin harul Sfântului Duh care este peste el, spre a săvârși cele șapte Taine creștinești prin care se poate mântui orișicare creștin.

Oricât de nevoitor ai fi, oricâte sute și mii de metanii ai face, oricâte privegheri – sunt bune, toate sunt bune, că astea sunt lucruri hotărâ­te de Sfinții Părinți cu mare înțelepciune –, dar vârful bunătăților este a te smeri, a te smeri înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.

Când cineva se învinovățește pe sine de toate, să știi că atunci e aproape de Dumnezeu, iar când se îndreptățește pe sine, atunci diavolul este cu el.

Te plictisește viața pământească? Dar ai uitat ce îi așteaptă pe oamenii păcătoși în viața de după moarte?

Dacă nu vom răbda necazurile, și chiar dacă le vom răbda, dar cu cârtire, cu mânie, cu supărare și cu ceartă, ce răbdare este aceasta? Este numai înrădăcinarea în noi a răutății, a mâniei, iar de aici vine mândria.

Când nu vei mai cârti, atunci vei sluji mai cu osârdie bolnavii pentru Dumnezeu și te vei izbăvi nu numai de boala ta trupească, ci și de cea sufletească.

Acest leac vă sfătuiesc să-l luați pentru a vă vindeca de orice patimă. Dacă nu-l aveți, cereți-l de la Preabunul Dumnezeu și o să vi-l dea.