Am văzut cândva un om mergând pe calea cea largă a păcatului. Atunci mi s-au deschis ochii sufletului şi am văzut în jurul lui vreo treizeci de diavoli.

Cereţi şi voi acest lucru de la Domnul, cu rugăciune şi cu post, şi fiţi siguri că veţi primi. Dacă nu o cereţi, nu o veţi lua. Şi dacă nu o luaţi, nu puteţi trece pe acest drum. Şi să ştiţi că acesta este singurul drum care duce la viaţă. Vedeţi, acesta care a luat inimă înfrântă şi smerită, de mulţi ani cere de la Dumnezeu şi abia acum a dobândit-o. Uitaţi-vă la el cum merge!

Să ne rugăm neîncetat, cu multă atenţie şi linişte. Gândeşte-te, fiule, şi pune bine în inima ta toate cele ce-ţi spun: leapădă grijile şi tră­ieşte înţelepţeşte şi bine plăcut Domnului şi Dumnezeului tău.

Lumânarea aprinsă înseamnă o mărturisire, un crez: cred în lumină, cred în Hristos!

Toate sunt un miracol, o minune e existenţa noastră, un miracol în faţa căruia mă închin şi mă cutremur şi mă desfăt văzând toată creaţia lui Dumnezeu, care grăieşte şi care îmi vorbeşte şi care apare în diferite forme: în chipuri de oameni, în chip de animale, în chip de flori, dar toate din acelaşi pământ pe care Dumnezeu l-a creat.

Viața monahală nu este un rang bisericesc, nici o demnitate, ci este un act de umilință, de jertfă și de pocăință. La pocăință poate veni oricine, nimeni nu-i poate pune obstacole.

Marți, 17 decembrie 2019, începând cu ora 11.30, Societatea Studenților Teologi din Iași (SSTI) a deschis expoziția „Căderea Cortinei de Fier: Credință, Libertate, Rezistență”, în Sala Sinaxar a Muzeului Mitropolitan.

Dacă nu facem greşeală înaintea lui Dumnezeu, apoi ne binecuvântează Dumnezeu şi totdeauna suntem veseli, fiindcă sufletul nu-i supărat, nu-i apăsat.

Multa rugăciune pe care o citeşte preotul are harul Sfântului Duh de la Dumnezeu, că aşa a dat bunul Părinte Ceresc ca să se ierte mărunţişurile care le-ai avut.

Înainte era foarte greu de trăit, osteneală multă, nevoie, sărăcie, dar multă bucurie duhovnicească, simplitate, prostime sfântă. Astăzi sunt multe înlesniri, dar pentru că nu ştim să le folosim după Dumnezeu, ne depărtează de El. E multă tulburare sufletească şi nu mai este bucuria aceea simplă.