El i-a grăit astfel: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov”. Când moartea a auzit glasul acesta a cuprins-o frica, spaima, s-a cutremurat și a cunoscut că nu va rămâne de-a pururi împărăteasă peste oameni.

Cel ce a învățat toată Scriptura și trece cu vederea poruncile lui Hristos, mult se va bate, iar cel ce face voia Domnului, bărbat desăvârșit se va socoti.

Orice ajutor venit din partea oamenilor se dă în urma luminării și povățuirii celei de la Dumnezeu.

Nici n-ai să fii nemuritor, dacă nu mori pentru Hristos! Nici n-ai să pleci de pe lumea aceasta cu bani, dacă nu-i arunci pentru Hristos!

În viața mea am întrebat de multe ori pe Domnul în ceas de nenorocire și întotdeauna am primit răspuns. Această iubire am înțeles-o nu cu mintea mea, ci prin milostivirea lui Dumnezeu de la harul Duhului Sfânt.

Mare bucurie să socotiți, frații mei, când dați de felurite ispite, știind că încercarea credinței voastre naște răbdarea.

Să nu încetăm a cere în rugăciune o cât mai desăvârșită și neclintită părtășie în veșnica Împărăție a lui Dumnezeu, dimpreună cu cetele tuturor sfinților care, prin harul Său, ne-au fost dați ca mărturii ale mângâierii nestricăcioase care îi așteaptă pe „cei ce au iubit arătatea Lui”.

Să discutăm cu copiii, să nu ne arătăm mirați sau înspăimântați de ceva rău făcut de ei și, în probleme secundare, să-i lă­săm chiar să lucreze singuri, după voința lor.

Dacă psihologic cineva se simte bine și lucrează, atunci poate face și rugăciune, sau atunci când are plâns în inimă se poate ruga mai bine.

Creștinii știu că Hristos a lucrat răscumpărarea lumii, prin Sângele Său și prin moartea Sa. Creștinul are o viziune limpede a păcatului, pentru că simțirea sa lăuntrică nu este încețoșată de poftele patimilor, nici de trândăvirea conștiinței.