Unirea postului trupesc cu cel sufletesc oferă lui Dumnezeu „jertfa cea mai plăcută și un lăcaș de sfințenie în adâncul inimii neprihănite”.

Când te lovesc invidia omenească și necredința prietenilor, nu cădea cu duhul și nu ține amărăciune în inima ta, ci zi: „Toate acestea le dau spre judecată și dreptate – Ție, Doamne!”.

Trebuie să vă osteniți să fie pace în casa voastră. Din fiecare dintre noi izvorăște pacea. Mai întâi trebuie să avem pacea în noi, și apoi o vom răspândi și celorlalți.

Cât de mult însetează cineva pentru mântuirea fratelui său, atât de mult este copleșit sufletul său de iubirea lui Dumnezeu.

Cât de recunoscători trebuie să fim către Dumnezeu! Să fie viața noastră un ascunziș de taină al prezenței lui Dumnezeu, al Născătoarei de Dumnezeu, al îngerilor și al sfinților.

Noi așa o cinstim pe Maica Domnului: ca pe cea mai înaltă dintre toți sfinții, ca pe cea mai aleasă, ca pe aceea ce este unică în lumea aceasta.

Maica Domnului a intrat în Sfânta Sfintelor, prin viața ei, prin ceea ce purta în suflet, prin ceea ce a avut în gândurile ei când se pregătea să nască pe Mântuitorul, prin ceea ce a gândit, prin ceea ce a simțit când L-a purtat în pântecele ei pe Mântuitorul lumii.

Lui Dumnezeu cea mai dragă Îi este rugăciunea sufletului curajos care-i înconjurat de săgețile răutății, urii, ticăloșiei și batjocurii. Toate săgețile acestea sunt boante la vârf și ascuțite la coadă, așa încât sărind înapoi din tine pricinuiesc răni înșiși săgetătorilor.

Părinte, un oarecare meșter a cerut să-i desfacem contractul de muncă pe care îl avea cu mănăstirea noastră ca să intre în posesia ajutorului de șomaj, după care să continue să lucreze la noi.

Sfinții Părinți spun adesea că se consideră mai păcătoși și decât duhurile căzute. Aceasta este nemărginita smerenie, iar smerenia nemărginită este desăvârșirea vieții creștinești.