În sâmbăta moșilor de iarnă, la Catedrala Mitropolitană din Iași, Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. La eveniment au participat numeroși credincioși, veniți să-și pomenească înaintașii și să se roage pentru odihna sufletelor celor adormiți.

El vrea să facă din casa ta și din inima ta o „casă a lui Dumnezeu” plină de dar și putere, plină de lumină, de pace, de bucurie și de fericire adevărată. Deschide-I ușa, frate, deschide-I îndată ușa, predă-I Lui toate cheile de la toate încăperile vieții tale, ca să începi o viață nouă cu El. Primește-L îndată pe Domnul și te vei mira tu însuți de ce dar și binecuvântare a intrat în casa ta și în viața ta.

Dar când sufletul cunoaște iubirea lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt, atunci el simte lămurit că Domnul e pentru noi un Tată, cel mai apropiat, cel mai bun și mai drag.

Moartea fratelui este moartea mea. Viața fratelui este viața mea. Sfântul Siluan zice: „Fericit cel ce iubește pe aproapele său, că fratele nostru este viața noastră”.

Credința și rugăciunea sunt semnul lucrării lui Dumnezeu în om. Când gândești la cineva, ești într-o comunicare cu el. Cu atât mai mult ești în comunicare cu Dumnezeu când gândești la Dumnezeu cu încredere în El și când Îi adresezi cererile tale de ajutor.

În afară de iubire nu este nimic altceva, întrucât este scris că Dumnezeu Însuși este iubire.

Rugăciunea este vorbirea și unirea omului cu Dumnezeu, tărie a lumii, împăcare cu Dumnezeu, maica lacrimilor, ștergerea păcatelor.

Văzând pe Tatăl și devenind fii ai lui Dumnezeu, începem să trăim acea pace dumnezeiască, așa cum și pruncul, când se naște și vede pe tatăl, trăiește o anume împăciuire. Și omul, cunoscând pe Dumnezeu, și-a înțeles menirea lui și a început să atingă această menire, s-o dobândească.

Adesea chiar și la aceia care spun că nu cred în Dumnezeu se vede ascunsă înăuntrul lor pu­țină credință. Odată mi-a spus un tânăr: „Nu cred că există Dumnezeu!”. „Hai mai aproape”, i-am spus. „Auzi cum ciripește rândunica? Cine i-a dat această harismă?”. Sărmanul a fost mișcat de aceasta. Îndată i-a plecat acea împietrire a necredinței și i s-a schim­bat fața.

Nimeni nu poate ajunge la pace și liniște sufletească decât prin lupta cu ispitele și prin îndurarea cu răbdare a supărărilor. De altfel, Domnul a făcut același lucru înainte să moară pe cruce. A fost batjocorit, defăimat, umilit, chinuit. Cu multă grijă, El a construit pentru noi un model de viață. A creat o imagine a vieții Sale pe pământ pe care, prin luptă, trebuie să o urmăm cu toții.