Articolele zilei

Articole

Articolele zilei

Care sunt simptomele slavei deșarte?

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2015/03/reusita_mandrie_inaltime_munte.jpg?itok=kp8InNxV" title="Care sunt simptomele slavei deșarte?" alt="tânăr pe munte" loading="eager">
<p>Simptomele slavei deșarte sunt următoarele: nesuferirea reproșuri­lor, setea de laude, căutarea căilor ușoare, orientarea continuă după alții: „Ce o să spună cutare și cutare? Cum o să li se pară asta? Ce o să creadă?”.</p>
2025-02-28T22:12:00
Arhiepiscopia Iașilor
Preotul Alexandr Elceaninov
1
De deschidere


egoism;laudă;mândrie;păcat;pocăință;slavă deșartă;spovedanie
18362

<p>Și mândria, și amorul propriu, și slava deșar­tă, la care se pot adăuga aroganța, lăudăroșenia, îngâmfarea, sunt forme diferite ale unui singur fenomen fundamental: <a href="http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/egocentrismul-nostru-ne-face-sa-l-trecem-cu-vederea-pe-duhovnic"><strong>egocentrismul</strong></a>. Vom păs­tra acest termen generic, care acoperă toate con­ceptele enumerate mai sus.</p><p>Din toate aceste cuvinte, prin înțelesul cel mai dens se deosebesc două:<strong> slava deșartă </strong>și<strong> mândria</strong>; potrivit Scării, acestea sunt ca tânărul și bărbatul, ca grăuntele și pâinea, ca începutul și sfârșitul.</p><p><strong>Simptomele </strong>slavei deșarte, acestui păcat pri­mordial, sunt următoarele: nesuferirea reproșuri­lor, setea de laude, căutarea căilor ușoare, orientarea continuă după alții: „Ce o să spună cutare și cutare? Cum o să li se pară asta? Ce o să creadă?”.</p><p>„Slava deșartă <strong>vede de departe</strong> privitorul cum se apropie, și pe cei mânioși îi face blânzi, pe cei ușuratici – serioși, pe cei împrăștiați – adunați, pe cei lacomi – înfrânați, și așa mai departe” – toate acestea atâta timp cât sunt spectatori...</p><p><strong>Timiditatea copilărească și adolescentină nu sunt adesea decât amorul propriu și slavă deșar­tă ascunse.</strong></p><p>Prin aceeași orientare după privitor se expli­că păcatul îndreptățirii de sine, care adeseori se furișează pe nebăgate de seamă chiar și în spovedania noastră: „sunt păcătos ca toți”, „n-am decât păcate mărunte – n-am omorât pe nimeni, n-am furat”, și așa mai departe.</p><p>În jurnalele contesei Sofia Andreevna Tolstaia există un pasaj caracteristic: „Și fap­tul că nu m-am priceput să-mi educ copiii <em>(măritându-mă de fetiță și trăind închisă 18 ani la țară)</em> mă chinuie deseori”. Principala frază de <a href="http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/adevarata-pocainta"><strong>pocăin­ță</strong></a> este pe deplin desființată de îndreptățirea de sine dintre paranteze. (<strong>Preotul Aleksandr Elceaninov</strong>)</p><p>(<em>Cum să biruim mândria</em>, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2010, pp. 48-49)</p>
Mai mult

Articolele zilei

Cum să luptăm împotriva întristării

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2015/09/tristete_oana.jpg?itok=eqgeuoML" title="Cum să luptăm împotriva întristării / Foto: Oana Nechifor" alt="bărbat cu mâna la gură" loading="eager">
<p>Căci precum molia roade haina și caria lemnul, așa întristarea mănâncă sufletul omului.</p>
2025-02-27T22:12:00
Arhiepiscopia Iașilor

1
De deschidere


tristețe;luptă
18362

<p>A cincea luptă o avem împotriva duhului întristării, care <strong>întunecă sufletul</strong> ca să nu poată avea nicio vedere duhovnicească și-l oprește de la toată lucrarea cea bună. Când duhul acesta viclean tăbărăște asupra sufletului și-l întunecă în întregime, nu-i mai îngăduie să-și facă rugăciunile cu osârdie, nici să stăruie cu folos pe lângă sfintele citiri și nu rabdă pe om să fie blând și smerit față de frați; îi pricinuiește scârbă față de toate lucrurile și față de însăși făgăduința vieții. Scurt vorbind, <strong>întristarea tulbură toate sfaturile mântuitoare ale sufletului și usucă toată puterea și stăruința lui</strong>, făcându-l ca pe un ieșit din minte și legându-l de gândul deznădejdii.</p><p>De aceea, dacă avem de gând să luptăm lupta duhovnicească și să biruim cu Dumnezeu duhurile răutății, <strong>să păzim cu toată străjuirea inima noastră dinspre duhul întristării</strong> (Pilde 4, 23). Căci precum molia roade haina și caria lemnul, așa întristarea mănâncă sufletul omului. Ea îl face să ocolească toată întâlnirea bună și nu-l lasă să primească cuvânt de sfat nici de la prietenii cei adevărați, precum nu-i îngăduie să le dea răspuns bun și pașnic. Ci învăluind tot sufletul, îl umple de amărăciune și de nepăsare. În sfârșit îi pune în minte gândul să fugă de oameni, ca de unii ce i s-ar fi făcut pricină de tulburare și nu-l lasă să-și dea seama că nu dinafară vine boala, ci ea mocnește înăuntru, făcându-se arătată când vine vreo ispită care o dă la iveală. Căci niciodată nu s-ar vătăma omul de om, dacă nu ar avea mocnind înăuntru pricinile patimilor. De aceea Ziditorul a toate și Doctorul sufletelor, Dumnezeu, Cel ce singur știe rănile sufletului cu de-amănuntul, nu poruncește să lepădăm petrecerea cu oamenii, ci <strong>să tăiem din noi pricinile păcatului </strong>și să cunoaștem că sănătatea sufletului se dobândește nu despărțindu-ne de oameni, ci petrecând și exercitându-ne cu cei virtuoși.</p><p>(<strong>Sfântul Ioan Casian</strong>, Filocalia, vol. I - <em>Despre întristare</em>, Editura Institutul de Arte grafice „Dacia traiană", Sibiu, 1947, p. 115)</p>
Mai mult

Articolele zilei

Cele trei feluri de lăcomie a pântecelui

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2015/11/lacomia_pantecelui.jpg?itok=wjhAZIWD" title="Cele trei feluri de lăcomie a pântecelui" alt="mâncare" loading="eager">
<p>Trei sunt, într-adevăr, felurile de lăcomie a pântecelui.</p>
2025-02-27T22:11:00
Arhiepiscopia Iașilor

1
De deschidere


om;lăcomie;mâncare;masă
18362

<p>Trei sunt, într-adevăr, felurile de lăcomie a pântecelui: una care îl silește (pe om) să o ia înaintea orei regulate pentru masă, alta care se mulțumește doar cu umplerea și încărcarea pântecelui cu orice fel de bucate, a treia care umblă după mâncăruri mai rare și, deci, mai pretențioase.</p><p>(<strong>Sfântul Ioan Casian</strong>, <em>Virtutea înfrânării – tămăduitoare a lăcomiei pântecelui</em>, Editura Trinitas, Iași, 2003)</p>
Mai mult

Articolele zilei

Cartea „Gramatica Tainei lui Hristos” va fi prezentată public la Iași, în prezența autorului Marius Portaru

Joia viitoare, începând cu ora 18:30, în Sala „Sinaxar” din cadrul Muzeul Mitropolitan Iași, va avea loc lansarea cărții „Gramatica Tainei lui Hristos”, în prezența autorului Marius Portaru. Invitații acestui eveniment vor fi Florin Crîșmăreanu, Pr. Dragoș Bahrim și Dragoș Mîrșanu.
Mai mult

Articolele zilei

Raiul este dragostea lui Dumnezeu

Pomul vieții este iubirea lui Dumnezeu din care a decăzut Adam și nu s-a mai putut bucura de ea, ci lucra și vărsa sudoarea lui pe pământul cu spini. Toți câți au fost lipsiți de dragostea lui Dumnezeu, adică de Rai, se hrănesc prin munca lor în mijlocul spinilor, cu pâinea sudorii, chiar dacă pășesc pe drumul drept al virtuților.
Mai mult

Articolele zilei

Când aveți o suferință mare, îngenuncheați și rugați-vă să se facă voia lui Dumnezeu

Când aveți o suferință, o ispită, o strâmtorare sufletească, trupească, economică, fie că este boală, fie că este ispită, sau orice alt rău, îngenunchiați și rugați-vă, cerând să se facă voia lui Dumnezeu și nu voia voastră. Și Dumnezeu, Care îngăduie ispita, oferă în același timp omului și mijlocul prin care poate s-o depășească. Durerea își exercită lucrarea ei și asupra sfinților, ca să înmulțească slava lor în Ceruri, datorită răbdării pe care ei o arată!
Mai mult

Articolele zilei

PS Ioan Casian, în prima Duminică a Triodului: „În general, viața bisericii este o viață care ne invită la smerenie, la pocăință”

În prima Duminică a Triodului, 25 februarie, la Catedrala Mitropolitană din Iași, Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Ioan Casian, Episcopul Ortodox Român al Canadei, dimpreună cu un sobor de preoți și diaconi.
Mai mult

Articolele zilei

Fariseul și vameșul – calea mândriei și calea smereniei

Cele două căi izvorăsc din același eu al omului. Ele reprezintă alternativa ce-i stă în față: smerenia sau mândria. Fariseul, în aparență drept, a intervertit sensul religiei. El a împlinit doar obligațiile exterioare, a redus legătura sa cu Dumnezeu la contribuția bănească și a nesocotit tocmai esențialul: poziția lui față de Dumnezeu și iubirea față de aproapele. Vameșul, în schimb, conștient de păcatele sale, cerea doar iertarea: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!”.
Mai mult

Articolele zilei

Amintește-ți de vameșul, în ce fel se ruga pentru sine, și depășește-l

Nu cu strigătul glasului să te rogi Aceluia care este cunoscător al celor ascunse, ci cu strigătul inimii tale bate la urechile Lui. Nu cu mulțimea cuvintelor să tinzi spre El, fiindcă nu prin multă vorbire, ci prin minte preacurată te place Dumnezeu.
Mai mult

Articolele zilei

Dumnezeu are putere să ne ridice. Condiția este una: să vrem!

Dumnezeu nu ne va judeca pentru că am căzut, ne va judeca pentru că nu ne-am ridicat. Nu ne va judeca pentru că am păcătuit, ci pentru că nu ne-am pocăit. Observați ce simplu stau lucrurile?
Mai mult