Un vătrai de fier lăsat într-un foc foarte puternic, în cele din urmă se va înroşi. Deşi rămâne fier, necesită căldură şi lumină, calităţi esenţiale ale focului, pentru a se înroși. Este transformat fiind pus în foc. Este valabil și în cazul oamenilor care îşi deschid inimile lui Dumnezeu în rugăciune şi arată față de aproapele lor dragostea lui Hristos. Atunci când oamenii află vindecare de rănile păcatelor şi cresc în calitatea lor de creştini, se împărtăşesc mai mult din mântuirea lui Dumnezeu.

Mântuitorul nostru a zis că cei care Îl urmează trebuie să fie desăvârşiţi, aşa cum şi Tatăl lor Cel din cer este desăvârşit, deci avem toţi o cale lungă de străbătut (Matei 5, 48). În Biserica Ortodoxă, noi numim acest proces theosis = înaintarea în sfinţenie şi unire cu Domnul. S-ar putea spune că noi devenim ca un fier lăsat în Rugul Aprins (da, majusculele sunt intenţionate). Aşa cum a spus Sfântul Apostol Petru, noi devenim „părtaşi ai dumnezeieştii firi” prin har (II Petru 1, 4). Noi rămânem muritorii care au nevoie să îşi dea jos încălţămintea şi să cadă cu feţele lor înaintea Domnului. El este Dumnezeu Atotputernic, iar noi în mod sigur nu suntem.

(Preot Profesor Philip LeMasters, Credinţa uitată. Vechi adevăruri din Răsăritul creştin pentru creştinii contemporani, traducere de Mădălin Enciu, Editura Doxologia, Iași, 2016, pp. 42-43)