Părintele Ioan Hrisostomul în Cuvântul Despre Duhul Sfânt zice că cele șapte duhuri sunt energii ale Duhului, iar sfântul Grigorie Teologul zice că „lui Isaia i-a plăcut să numească duhuri energiile Duhului”.

Nu e numai neîmpărțit Duhul în cei împărțiți, ci îi și unește pe cei ce se împărtășesc după puterea lor, ca o putere unificatoare și-i înalță spre unitatea și simplitatea îndumnezeitoare a Tatălui, Care-i adună.

Cine nu cunoaște că Sfânta Evanghelie propovăduiește unitatea dumnezeirii? Cine, dar, are un astfel de cuget târâtor pe pământ ca să Îl slăvească pe Dumnezeu ca împărtășibil după fire și, vai, să se arate pe sine părtaș ființei aceleia nedespărțite și neapropiată tuturor?

Fraților, de-a lungul vieții mele am observat așa: cine are căință în suflet acela va avea întotdeauna și smerenie. Fraților, așa să știți, rădăcina smereniei din căință se naște.

Când vine tulburarea, și-mi vine în gând să ocărăsc pe fratele meu, eu să-i spun gândului: „Am să-i spun, dar nu acum, nu azi. Am să-i spun mâine”. Pe cât vorbești de bine, blagoslovești pe cineva, pe atât te luminezi; pe cât mă tulbur, pe-atâta mă întunec...

Numai Dumnezeu trebuie să cunoască lucrarea fiecăruia. Cu cât vom spune mai des, mai mult, rugăciunea inimii, cu cât vom reuși să ne adunăm mintea și să nu mai stăm de vorbă cu duhurile, cu atât vom putea odihni în noi pe Duhul Sfânt, iar El va putea izgoni acele gânduri care ne tulbură.

S-a ajuns să dea săracilor câte o corabie cu aur, și veneau o sută înapoi; și s-a umplut Marea Mediterană cu corăbii pline cu aur mergând la Sfântul Ioan.

Aleșii lui Dumnezeu nu se tem de nimic în lumea asta, decât numai de slava deșartă, care vine din uitarea morții și când se depărtează darul lui Dumnezeu.

Un călugăr tânăr umbla de câteva zile prin Alexandria, având împreună cu sine o fecioară tânără și foarte frumoasă. Acest lucru văzându-l, unii s-au tulburat, socotind că pentru păcat o poartă cu sine și au înștiințat pe Sfântul Ioan Milostivul. Iar el a poruncit să-i prindă pe amândoi și să-i închidă deosebit (separat) în temniță.

Dacă din vorbă ai fost mânat la necuvioasă faptă, dacă te-au răpit, sau mintea te-a robit, ori ai desfrânat, întoarce-te și te îndreptează. Nu te lenevi!