Mare bucurie să socotiți, frații mei, când dați de felurite ispite, știind că încercarea credinței voastre naște răbdarea.

Să nu încetăm a cere în rugăciune o cât mai desăvârșită și neclintită părtășie în veșnica Împărăție a lui Dumnezeu, dimpreună cu cetele tuturor sfinților care, prin harul Său, ne-au fost dați ca mărturii ale mângâierii nestricăcioase care îi așteaptă pe „cei ce au iubit arătatea Lui”.

Să discutăm cu copiii, să nu ne arătăm mirați sau înspăimântați de ceva rău făcut de ei și, în probleme secundare, să-i lă­săm chiar să lucreze singuri, după voința lor.

Dacă psihologic cineva se simte bine și lucrează, atunci poate face și rugăciune, sau atunci când are plâns în inimă se poate ruga mai bine.

Creștinii știu că Hristos a lucrat răscumpărarea lumii, prin Sângele Său și prin moartea Sa. Creștinul are o viziune limpede a păcatului, pentru că simțirea sa lăuntrică nu este încețoșată de poftele patimilor, nici de trândăvirea conștiinței.

Dacă s-au scos Sfintele Daruri, atunci să stai cu frică și să te rogi pentru că aici este prezent Însuși Dumnezeu cu Maica Domnului și cu toate puterile cerești, iar dacă poți, varsă măcar o lacrimă cât de mică, pentru nemernicia ta.

În această seară, la Muzeul Mitropolitan din Iași, în Sala „Sinaxar”, a avut loc lansarea volumului „Reeducare și represiune în comunism. O istorie politică a închisorii Aiud”. Cartea amintește de ororile secolului XX, un veac în care radicalismul ideologic și regimurile totalitare au produs suferințe de neimaginat.

Cel care înaintează cu adevărat luptă să fie desăvârșit unit cu toți oamenii, pentru aceea și simte înlăuntrul lui un tremur pentru mântuirea întregului neam omenesc, o tânjire de a iubi și de a îmbrățișa tot ceea ce există, chiar și viermii, macii sau crinii. Vrea să se înfățișeze la Dumnezeu împreună cu toți. Nu îndrăznește să fie singur.

Este mai bine să fim mai jos, dar în pace, decât mai înalți, dar în tulburare.

În Liturghie, Biserica ‒ adică adunarea oamenilor ‒ încetează să mai fie o organizaţie omenească şi devine cu adevărat „Biserica lui Dumnezeu”. Atunci Hristos Însuşi conduce adunarea, iar adunarea devine Trupul Său.