Iar ca să dobândim bărbăția duhovnicească trebuie să devenim duhovnicești. Noi avem, spun părinții, trei puteri ale sufletului: puterea somatică, vitală, cea care se ocupă de viața noastră biologică, de creștere, de meta­bolism, de aceste activități inconștiente ale vieții, dar care sunt conștient conduse de suflet cu atâta înțelepciune; partea afectivă sau pătimitoare a sufletului sau „psihe”, unde sunt impulsurile, sentimentele, gândurile care slujesc sentimentelor și impulsurilor și partea duhovnicească – duhul nostru, sau care e organul cu care intrăm în relație cu Dumnezeu.

Substanța duhului nostru este o energie care, dacă nu e pătrunsă de Energia necreată a lui Dumnezeu, de harul Său, noi suntem „oameni sufletești”, sau „tru­pești”, după cum suntem mișcați în ale noastre de impul­surile vitale sau afective. Când dobândim Duhul lui Dum­nezeu ne înduhovnicim și lucrăm sub cerințele Lui și nu ale trupului sau psihismului nostru. Și, ca să ne înduhov­nicim, trebuie să facem Poruncile, să primim Harul pe care ni-l dă Sfânta Biserică. Duhul nostru este inima noastră, în trupul cel mai dinăuntru al nostru, înăuntru lăuntrului nostru. Omul cel dinăuntru. Ori noi nu prea ajungem acolo. La omul care nu e în relație cu Dumnezeu, duhul lui este căzut peste suflet și în loc să lumineze sufletul, să-i dea viață, să-l hrănească, se hrănește din puterile sufletului.

Duhul este partea din noi care are nevoie de Dumnezeu, de dragoste absolută, adevăr absolut, dreptate absolută, frumusețe absolută și acestea se obțin numai de la Dumnezeu. Dacă nu sunt cu Dumnezeu în mod viu și concret, așa cum suntem în Biserică atunci când partici­păm la Sfintele Taine, duhul se întoarce către suflet și-l împovărează, îl parazitează. Atunci, eu vreau iubire ab­solută de la Ionel, care nu poate să mă iubească absolut, pentru că e om, vreau dreptate absolută de la oameni, vreau frumusețe absolută de la făpturi, pentru că sunt, cu adevărat, însetat, dar nu pot să beau apă vie de la chiuvetă. De la chiuvetă beau apă din pământ și de la Hristos beau apa cea vie. Pentru asta avem nevoie să fim vii și lucrători în Biserică, să ne hrănim duhul.

(Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 114-115)