Dumnezeu nu uită de om cum uită omul de Dumnezeu
Despre Dumnezeu, nimeni nu poate grăi cu competență absolută decât numai El Însuși, când strălucește slava Sa pe chipul fiilor Săi, sfinții. Dragostea lui Dumnezeu față de cel mai mare păcătos e mai mare decât dragostea celui mai mare sfânt pentru Dumnezeu. Dumnezeu nu uită de om cum uită omul de Dumnezeu.
Cel mai frumos dar pe care Îl putem face lui Dumnezeu e să ne dăruim Lui pe noi înșine, pe viață. Dumnezeu primește și îmbrățișează, apără și întărește un asemenea dar. Abia cu această dăruire a dragostei prindem putere asupra greutății, asupra neputinței și căpătăm curaj în nevoințe. Un duh nou se sălășluiește întru noi din clipa aceasta. Îl avem noi mai demult, dar acum a prins el inima noastră în razele lui. Căci duh dumnezeiesc este dragostea care a făcut sfinți.
Dreptatea lui Dumnezeu, deși cu milă, plătește fapta. Dumnezeu este pretutindeni, cu toată puterea, mila și ajutorul pentru cei ce-L caută. Dumnezeu ne poartă de grijă în toate amănuntele vieții. Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El. Este neînchipuit de mare nepotrivirea între ceea ce cer oamenii de la Dumnezeu și între ceea ce cere Dumnezeu oamenilor!
(Părintele Arsenie Boca, mare îndrumător de suflete din secolul XX, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 82)