Ascultătorul moștenește harisma starețului său
Zilele acestea l-am prăznuit pe prorocul Elisei. Potrivit tradiţiei de a transmite harisma prorocească, prorocului Ilie i s-a poruncit să meargă să îl ungă prooroc pe Elisei. La rândul său, prorocul Elisei trebuia să îl lase ca moştenitor pe Ghiezi. Dar oare Ghiezi a făcut ascultare? Nu a făcut. Când a plecat Neeman Sirianul – ştiţi istoria (IV Regi, cap 5) – Ghiezi a mers în urma lui şi i-a spus:
– Stăpânul meu m-a trimis să-mi dai câteva haine şi veşminte alese.
– Ia, îi spuse acela.
– Şi argint.
– Ia şi argint.
După ce Neeman a plecat, a ascuns cele luate, apoi s-a întors la stăpânul lui. Atât de mult i se întunecase mintea, încât credea că se poate ascunde de prorocul Elisei. Dar acesta îi spusese prin Ghiezi lui Neeman că nu are nevoie de bani.
Aşadar Ghiezi a mers şi a ascuns lucrurile primite de la Neeman. Iar după ce s-a întors la proroc, acesta l-a întrebat:
– Unde ai fost?
– În cutare loc.
– Ce ai făcut acolo?
– Ei, am avut treabă.
A spus el adevărul? Prima trădare a făcut-o atunci când i-a spus minciuni lui Neeman. Credea că se va putea ascunde de stăpânul său. A doua trădare, atunci când a ascuns lucrurile. Iar când prorocul Elisei l-a întrebat unde a fost, a spus iarăşi minciuni. Apoi prorocul, vrând să-l tragă la pocăinţă, i-a spus: „Eu am fost chiar acolo, de unde ai luat hainele”. Dar Ghiezi nu a spus: „Stăpâne, iartă-mă, am fost biruit de ispită”. Nu, nu a spus aceasta. Şi de aceea a fost blestemat să ia lepra lui Neeman.
Ce a câştigat Ghiezi? A pierdut şi harisma prorocească şi sănătatea. Şi la ce i-au folosit cele pe care le-a luat? Când omul este sănătos, de toate se desfată, dar când este bolnav spune: „Nu vreau nimic pentru că sunt bolnav. Nu mă încântă nimic”. Iar Ghiezi şi lepra a luat-o, şi sănătatea şi-a pierdut-o. Şi mai mult decât atât, l-a pierdut şi pe proroc. Însă ce a moştenit? Şi a rămas proverbial cuvântul: „lepra lui Ghiezi”. Nu lepra lui Neeman, ci a lui Ghiezi.
(Ieromonahul Iosif Aghioritul, Starețul Efrem Katunakiotul, Editura Evanghelismos, București, 2004, pp. 184-185)
