Articolele zilei

Cugetare despre Sfântul Agapie de la Colciu

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2015/09/supunere_0.jpg?itok=y7ATATrp" title="Cugetare despre Sfântul Agapie de la Colciu / Foto: Oana Nechifor" alt="călugăr cu lumânare aprinsă în mână" loading="eager">
<p class="rtejustify">Tot creștinul trebuie să-și împodobească viața cu credința și supunerea față de voia lui Dumnezeu. Așa cum se vede din viața Sfântului Agapie, Dumnezeu îi proslăvește pe cei credincioși și ascultători.</p>
2025-02-28T22:11:00
Arhiepiscopia Iașilor

1
De deschidere


viață;credință;voie;Dumnezeu
18362

<p class="rtejustify">Tot creștinul trebuie să-și împodobească viața cu credința și supunerea față de voia lui Dumnezeu. Așa cum se vede din viața <a href="https://doxologia.ro/sfantul-agapie-de-la-colciu"><strong>Sfântului Agapie</strong></a>, Dumnezeu îi proslăvește pe cei credincioși și ascultători. Tânăr frate de mănăstire fiind, Sfântul Agapie a căzut totuși în mâinile piraților, dus în Asia și vândut unui arab. Timp de doisprezece ani Agapie a rămas cu răbdare și liniște în acea sclavie, și timp de doisprezece ani s-a rugat cu osârdie Maicii Domnului să-l scape din ea și să-l ducă înapoi la mănăstirea lui. Într-o noapte Fecioara de Dumnezeu Născătoare i s-a înfățișat și i-a spus: <strong>„Ridică-te și ieși fără teamă la Muntele Athos, la bătrânul tău”</strong>. Agapie s-a sculat și a venit la bătrânul său în Athos, Muntele cel Sfânt. Când Avva l-a văzut pe Agapie, s-a întristat, crezând că a fugit de la stăpânul lui. El i-a spus: „Fiule Agapie, ți-ai înșelat stăpânul, dar pe Dumnezeu nu-L poți înșela. În ziua înfricoșătoarei Judecăți tu va trebui să dai socoteală de acei bani pe care stăpânul tău i-a plătit ca să-i slujești lui. Trebuie așadar să te întorci și cu credință să-ți slujești stăpânul mai departe”.</p><p class="rtejustify">Agapie, fiul cel ascultător, cu grăbire s-a întors în Asia, s-a înfățișat stăpânului lui, și i-a povestit totul. Arabul aflând acestea, a rămas uimit, învins cu totul de<strong> înălțimea purtării creștine</strong>. El a dorit să-l vadă pe Avva, povățuitorul și părintele fratelui Agapie. Arabul a sosit la Sfântul Munte însoțit de cei doi fii ai săi. Aici, el și fiii lui au luat Sfântul Botez. Toți trei au primit tainicul cin al călugăriei. Ei au rămas în Sfântul Munte până la moartea lor, ducând o viață de nevoință, post, rugăciune și ascultare, mai întâi sub povățuirea bătrânului Avvă, iar după plecarea acestuia la cele de sus, sub povățuirea lui Agapie. Astfel, cei care mai întâi fuseseră sălbatici proprietari de sclavi s-au făcut cu dragoste ascultători deplini ai foștilor lor sclavi, <strong>credincioși voii lui Dumnezeu </strong>și cu totul supuși Sfântului Agapie.</p><p class="rtejustify">(<strong>Sfântul Nicolae Velimirovici</strong>, <em>Proloagele de la Ohrida</em>, vol. I (ianuarie-iunie), traducere Mihaela Grosu, Editura Egumenița, 2005, pp. 252-253)</p>

Articolele zilei

Care sunt simptomele slavei deșarte?

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2015/03/reusita_mandrie_inaltime_munte.jpg?itok=kp8InNxV" title="Care sunt simptomele slavei deșarte?" alt="tânăr pe munte" loading="eager">
<p>Simptomele slavei deșarte sunt următoarele: nesuferirea reproșuri­lor, setea de laude, căutarea căilor ușoare, orientarea continuă după alții: „Ce o să spună cutare și cutare? Cum o să li se pară asta? Ce o să creadă?”.</p>
2025-02-28T22:12:00
Arhiepiscopia Iașilor
Preotul Alexandr Elceaninov
1
De deschidere


egoism;laudă;mândrie;păcat;pocăință;slavă deșartă;spovedanie
18362

<p>Și mândria, și amorul propriu, și slava deșar­tă, la care se pot adăuga aroganța, lăudăroșenia, îngâmfarea, sunt forme diferite ale unui singur fenomen fundamental: <a href="http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/egocentrismul-nostru-ne-face-sa-l-trecem-cu-vederea-pe-duhovnic"><strong>egocentrismul</strong></a>. Vom păs­tra acest termen generic, care acoperă toate con­ceptele enumerate mai sus.</p><p>Din toate aceste cuvinte, prin înțelesul cel mai dens se deosebesc două:<strong> slava deșartă </strong>și<strong> mândria</strong>; potrivit Scării, acestea sunt ca tânărul și bărbatul, ca grăuntele și pâinea, ca începutul și sfârșitul.</p><p><strong>Simptomele </strong>slavei deșarte, acestui păcat pri­mordial, sunt următoarele: nesuferirea reproșuri­lor, setea de laude, căutarea căilor ușoare, orientarea continuă după alții: „Ce o să spună cutare și cutare? Cum o să li se pară asta? Ce o să creadă?”.</p><p>„Slava deșartă <strong>vede de departe</strong> privitorul cum se apropie, și pe cei mânioși îi face blânzi, pe cei ușuratici – serioși, pe cei împrăștiați – adunați, pe cei lacomi – înfrânați, și așa mai departe” – toate acestea atâta timp cât sunt spectatori...</p><p><strong>Timiditatea copilărească și adolescentină nu sunt adesea decât amorul propriu și slavă deșar­tă ascunse.</strong></p><p>Prin aceeași orientare după privitor se expli­că păcatul îndreptățirii de sine, care adeseori se furișează pe nebăgate de seamă chiar și în spovedania noastră: „sunt păcătos ca toți”, „n-am decât păcate mărunte – n-am omorât pe nimeni, n-am furat”, și așa mai departe.</p><p>În jurnalele contesei Sofia Andreevna Tolstaia există un pasaj caracteristic: „Și fap­tul că nu m-am priceput să-mi educ copiii <em>(măritându-mă de fetiță și trăind închisă 18 ani la țară)</em> mă chinuie deseori”. Principala frază de <a href="http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/adevarata-pocainta"><strong>pocăin­ță</strong></a> este pe deplin desființată de îndreptățirea de sine dintre paranteze. (<strong>Preotul Aleksandr Elceaninov</strong>)</p><p>(<em>Cum să biruim mândria</em>, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2010, pp. 48-49)</p>