Vorbirea cu Dumnezeu – izvorul tuturor bunătăților
Precum lumânarea stinsă dobândește, prin apropierea și atingerea de lumânarea aprinsă, lumină din lumina ei; cărbunii și fierul, foc din focul în care se bagă, sau o vargă rece de fier, curent, prin atingere de firul încărcat cu curent de la uzina electrică, etc. Cel ce n-are, primește de la cel ce are cele trebuincioase, de care este lipsit. Tot astfel primesc și se împodobesc cu felurite și multe daruri dumnezeiești toți creștinii – oricât de săraci, simpli și păcătoși ar fi ei – care se roagă lui Dumnezeu în Duh și în adevăr; toți cei ce se ostenesc și se învrednicesc a sta prin rugăciune, de vorbă cu Dumnezeu.
Rugăciunea împuternicește pe cei slăbănogiți și aduce în staulul Mântuitorului pe cei rătăciți. Fără rugăciune, nicio faptă bună nu este care să ducă pe om la buna credință, la împărăția luminii, la Dumnezeu. Multă înțelepciune, virtuți creștinești și lucrări duhovnicești aduce creștinului rugăciunea, vorbirea cu Dumnezeu!
(Protosinghelul Nicodim Măndiță, Învățături despre rugăciune, Editura Agapis, București, 2008, p. 51)