A doua treaptă în convertirea Apostolilor a fost Învierea. Acum încep Apostolii să se reculeagă. Acum li se deschide mintea să înțeleagă Scripturile și tainele Împărăției lui Dumnezeu. Sufletul lor intră acum într-o conștientă prefacere. De abia acum începe să li se deschidă ochii și se priceapă ce înseamnă să fii martorul Domnului și apostolul Evangheliei. Dar nici acum convertirea nu este deplină. Mai lipsea puterea de sus, focul sacru al entuziasmului nebiruit, care să-i consacre și să-i purifice.

Desăvârșirea convertirii o face Duhul Sfânt, prin flacăra și puterea limbilor de foc. Aceasta este a treia și cea din urmă treaptă în procesul de convertirea lentă a sfinților Apostoli. Duhul adevărului luminează slugile Domnului și din Ierusalim, Iudeia și Samaria, până în Babilon, India, Alexandria, Atena și Roma și mai departe, până la marginile pământului, s-au auzit graiurile lor. Toate le-au lăsat și au slujit cu credință și cu iubire pe Stăpânul și Domnul lor, îndurând până la mucenicie toate prigoanele și nevoile, pentru trimful Împărăției lui Dumnezeu pe pământ. „Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos?... Nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puterile înălțimii, nici iadul, nici o altă făptură nu poate să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Iisus Hristos Domnul nostru” (Romani 8, 35-39).

(Preotul Ilarion V. Felea, Convertirea creștină, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1935, pg. 18-19)