Sfânta Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu. Astăzi, ca şi acum două mii de ani, noi creştinii stăm în faţa Evangheliei aşa cum stătea Pilat în faţa lui Iisus. Ştim prea bine că Adevărul nu are nicio vină, ne spălăm pe mâini, şi cu toate acestea Îl dăm în mâinile iudeilor, ca să fie răstignit ca un făcător de rele. Cauza este aceeaşi: patimile sufleteşti şi trupeşti îşi lasă storurile peste ochii noştri şi nu îngăduie Luminii cereşti să împrăştie întunericul dinăuntrul nostru.

Soarele – ne lămureşte o veche Cazanie –, răsărind, întinde razele sale pretutindeni; cei ce închid ochii, aceia nu văd lumina, ci rămân întunecaţi. Cine este dar pricinuitor întunericului lor? Soarele cel ce străluceşte şi luminează pe toţi deopotrivă, sau aceştia ce închid ochii şi nu voiesc să vadă lumina? Arătat este că nu soarele, ci aceştia ce nu voiesc să vadă razele luminii.

Soarele, răsărind, trimite lumina sa pretutindeni, dar cei ce au boală la ochi, căutând la lumină, se vatămă. Cine este dar pricina vătămării: lumina sau boala ochilor? Arătat este că boala ochilor, iar nu lumina.

Cei ce au căutat şi au văzut lumina, dar au avut ochii sufletului întunecaţi de mândrie şi de zavistie şi de celelalte patimi, s-au vătămat pe sine cu vătămare mare și veșnică.

(Arhimandrit Paulin Lecca, Adevăr și Pace, Tratat teologic, Editura Bizantină, București, 2003, pp. 7-8)