Pomelnicele, ca acte liturgice, au fost în uzul tuturor Bisericilor vechi, atât în Orient cât și în Occident. Totuși, după forma și locul lor în serviciul divin, acestea erau diferite în Occident și în Orient. Întrucât pomelnicele  ecleziastice, folosite încă din Biserica primară, conțineau două liste de nume, ale viilor și ale celor adormiți, au fost denumite diptice. Dionisie Pseudo-Areopagitul este primul ce impune în limbajului liturgic acest termen.

Inscrierea în diptice este o practică păstrată până în zilele noastre. Se scriu pe pereții proscomidiarului numele ctitorilor si ale slujitorilor bisericii respective. În catedralele episcopale se înscriu în acest loc, în listă, separată numele ierarhilor ce au păstorit biserica. Această listă, ce conține numele ierarhilor ce au păstorit Biserica respectivă, este denumită în mod curent de eclesiarhi Sinodicon.

Inscrierea numelui unei persoane în diptice era mărturia comuniunii sale canonice cu Biserica. Ca revers, ștergerea din diptice însemna îndepărtarea persoanei respective din comunitatea bisericească, pentru că nu mai era în comuniune de credință cu Biserica. Ștergerea din diptice este o consecință a ruperii legăturii canonice cu Biserica Ortodoxa. Această îndepărtare de matca Ortodoxiei se materializa prin schismă, erezie, apostazie, neparticipare la sinoadele ecumenice etc.

Cazuri de înlăturare, de ștergere din diptice au fost consemnate de-a lungul istoriei bisericești. Înscrierea și ștergerea din pomelnicele marilor biserici au creat un climat de controverse nesfârșite în epoca sinoadelor ecumenice, trecerea în diptice fiind mărturia ortodoxiei persoanei respective, a comuniunii lor dogmatice. La Sinodul de la Calcedon (451) papa Leon cerea ca numele lui Dioscor al Alexandriei, Juvenal al Ierusalimului și Eustatie de Berit să nu fie rostite la altar până ce aceștia nu-și vor retracta erorile de doctrină.

De exemplu, la Sinodul VII ecumenic de la Niceea (787), a fost înlăturat din diptice, de către Părinții sinodali, numele papei Vigiliu, din cauza că întâistătătorul Bisericii romane a refuzat să participe la lucrările sinodului. Ca urmare a schismei dintre Biserica Romei și cea a Constantinopolului, patriarhul Acacius de Bizanț ștergea din diptice numele papei Felix III.  Și în Biserica Moldovei s-a practicat ștergerea din diptice a unor ierarhi (de exemplu, mitropolitul Damian).