În școala vieții duhovnicești intră fiecare la vremea lui
Privind la tot ce se petrece în lume, în țara noastră, în Biserică și în noi înșine, am avea acum de ce să deznădăjduim, dacă făgăduințele și adevărurile lui Dumnezeu cele veșnice, neschimbate și dătătoare de viață nu ne-ar arăta scopul vieții – căutarea lui Dumnezeu Cel veșnic Viu. Neschimbat este scopul, neschimbată este și slujirea lui Dumnezeu și a sfintei lui Biserici, neschimbată este și duhovnicia. Nu există nimic întâmplător în viață și nici nu poate exista, căci Dumnezeu Proniatorul conduce lumea și fiecare împrejurare are un sens duhovnicesc înalt și este dăruită de Dumnezeu pentru împlinirea scopului vieții noastre de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Fidelitatea față de acest scop înalt, credința și devotamentul față de Sfânta Ortodoxie trebuie și este posibil să fie păstrate, în pofida conjuncturilor potrivnice externe.
Fiecare om intră în școala vieții la naștere și merge prin viață condus de părinți, profesori, educatori. Școala vieții duhovnicești este însă cu atât mai presus, mai importantă și mai complexă, cu cât este de nemăsurat măreția scopului final al educației duhovnicești, căci prin ea se dobândește cunoașterea lui Dumnezeu, unirea cu Dumnezeu și statornicirea în Dumnezeu. La școala vieții duhovnicești vine fiecare la vremea lui, în funcție de timpul întoarcerii sale către adevăr, dar există pericolul să nu se ajungă deloc la această școală.
(Arhimandritul Ioan Krestiankin, Povățuiri pe drumul crucii, Editura de Suflet, București, 2013, pp. 13-14)