Ați văzut poate, vreodată, când ia foc vreo casă sau vreo claie de fân sau paie. Dacă se întâmplă pe acolo cineva și are la îndemână o căldare, mai înainte de a se întinde focul îl poate stinge ușor cu puțină apă; dacă însă focul a luat proporții, va trebui o mare osteneală și multă apă pentru a-l stinge, iar uneori este cu neputință să mai fie înăbușită puterea focului.

Asemenea se întâmplă și cu păcatul în noi: dacă vom fi cu trezvie și cu băgare de seamă de la primele mișcări asupra sufletului nostru și dacă de la prima răsărire a lui și de la prima aprindere a poftei și a mâniei din noi, ne vom împotrivi cu mintea și vom chema în ajutor numele Domnului, îndată vom stinge aprinderea păcatului și ne vom ușura cu sufletul de robia și de greutatea lui.

(Arhimandritul Cleopa Ilie, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 181)