Noi suntem case ale lui Dumnezeu, ogorul Lui. Iubirea lui Dumnezeu, care ne este dăruită din belşug prin Sfintele Taine şi prin slujbe, canonul personal, Rugăciunea lui lisus şi studiul cărţilor patristice, spre aceasta ţintesc: să ne zidească pe noi înşine casă trainică. Să fim neîncetat cu luare-aminte Ia noi înşine. Pe lume au existat clădiri strălucitoare, aşezăminte şi mănăstiri frumoase, care s-au pustiit. De ce credeţi că s-a întâmplat aceasta? Pentru că nu au fost oameni drepţi şi cumpătaţi care să le locuiască.

Aşadar, ajutaţi de harul lui Dumnezeu şi de mijlocirile sfinţilor, să facem mai mult efort în a ne zidi pe noi înşine. Sfinţii în cer se roagă şi mijlocesc pentru noi, dar şi gândul şi străduinţa noastră să fie cum să ne zidim casa sufletului pe temelii sfinte şi trainice, nu pe unele gata să se dărâme, superficiale şi slabe. Nu aşa! Ci pe temelii sănătoase, trainice, luminate şi sfinte, curate şi fără prihană. Să lucrăm cu conştiinciozitate, sinceritate şi devotament!

(Părintele Eusebiu Giannakakis, Să coborâm cerul în inimile noastre!, Editura Doxologia, Iaşi, 2014, p. 29)