Suntem mereu datori să răbdăm orice lucru cu recunoştinţă, din iubire pentru Dumnezeu. Viaţa noastră durează doar o clipă, în comparaţie cu veşnicia. De aceea, cum spune Apostolul, suferinţele din vremea de acum nu au nici o însemnătate faţă de mărirea care ni se va descoperi (Romani 8, 18).

Când vrăjmaşul te necăjeşte, rabdă în tăcere şi deschide-ţi inima către Domnul.

Când cineva te umileşte sau te nedreptăţeşte, străduieşte-te pe toate căile să-l ierţi, după cuvântul evanghelic: de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi (Luca 6, 30).

Când ceilalţi ne insultă, trebuie să ne considerăm pe noi nevrednici de laudă, căci dacă am fi fost vrednici ne-ar lăuda.

Trebuie să ne smerim totdeauna şi în faţa tuturor, după cum învaţă Isaac Sirul: „Smereşte-te şi vei vedea slava lui Dumnezeu înlăuntrul tău”.

Să iubim deci smerenia şi vom vedea slava dumnezeiască. Acolo unde există smerenie, slava lui Dumnezeu se va da din belşug. În locul unde nu există lumină, toate sunt întunecate. Când omul nu are smerenie, nu există nimic înlăuntrul lui. Acolo stăpâneşte întunericul.

(Un serafim printre oameni Sfântul Serafim de Sarov, traducere de Cristian Spătărelu, Editura Egumeniţa, 2005, pp. 341-342)