Omului i se dăruiește un înger păzitor ca pe un frate mai mare care, fiind mai apropiat de Dumnezeu și având mai multă îndrăzneală, se roagă pentru fratele său mai tânăr.

Iar omul îl roagă pe îngerul său păzitor ca pe fratele său mai mare să-l protejeze și să se roage pentru el, întrucât acesta are mai multă îndrăzneală către Dumnezeu. De câte ori ne șoptește în urechea sufletului nostru: „Nu face asta!” sau „Fă asta!” sau „Fii atent aici!”. Sunt multe astfel de situații referitoare la cei ce au ochii sufletului deschiși.

Nu uitați parabola grădinarului și a smochinului neroditor din Sfânta Evanghelie. „Lasă-l și anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur și voi pune gunoi. Poate va face rod în viitor; iar de nu îl vei tăia” (Luca 13, 8-9). Grădinarul e simbolul sfântului înger care are grijă de om până când acesta rodește și e mântuit. În Pateric aflăm multe lucruri scrise despre implicarea îngerilor în cele ale omului – ei au fost văzuți plângând, în vreme ce aceia pe care-i apărau tocmai păcătuiau. Gândiți-vă cât de mult s-au rugat ei pentru aceștia! „Lacrimile” lor exprimă dragostea și compasiunea lor față de oameni.

(Comori duhovnicești din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile și omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 351)