Nu suntem tămăduitori, dar mângâietori putem fi
Cum putem noi să ne asemănăm cu Sfântul Mare Mucenic Pantelimon fără să fim doctori? El a fost doctor, a primit dar de la Dumnezeu să fie doctor și a fost doctor fără de arginți, adică unul care n-a umblat după averi când tămăduia. Însă noi, care nu suntem doctori, cum putem să fim asemenea sau măcar să urmăm ceva, din cât se poate, pe Sfântul Pantelimon, doctor fără de arginți? Știți cum, iubiți credincioși? Să facem noi, la puterile noastre, ceea ce ne-a dat nouă Dumnezeu să facem.
Vin la mine uneori oameni care îmi cer ajutorul, cer ajutorul Bisericii și întotdeauna le spun, când lucrurile sunt mai presus de puterea noastră: cu putere omenească nu putem face nimic. Singurul lucru pe care poți să-l faci tu, ca unul care ai necazuri, este să rabzi necazurile și să te rogi lui Dumnezeu, pentru că numai Dumnezeu mai poate limpezi necazul pe care îl ai.
Mă gândesc la acei patru inși care l-au dus pe slăbănogul din Capernaum în fața Domnului Hristos. Ei nu puteau să-l vindece, își dădeau seama că nu pot să-l vindece, dar, totuși ceva puteau: să-l ducă în fața Domnului Hristos. Sfântul Marcu Ascetul, în Filocalie, spune că Sfinții Evangheliști, cei patru evangheliști, sunt închipuiți de cei patru care l-au dus pe slăbănogul din Capernaum în fața Domnului Hristos și ne duc și ei în fața Domnului Hristos. Ne dau o putere sufletească din darul lui Dumnezeu.
Nu suntem doctori, nu suntem tămăduitori, dar mângâietori putem fi, alinători de suferință cu putere omenească, asta o putem face și noi. Și dacă facem cele la măsurile noastre, face și Dumnezeu prin noi ceea ce nu putem face noi, numai prin puterea noastră. Și atunci, iată că suntem și noi pe calea Sfântului Mare Mucenic Pantelimon.
(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, pp. 151-152)