Cum mai simţiţi fiorul patriotismului în oamenii care vă vizitează? Mai sunt românii patrioţi? Mai vibrează ei ca pe vremuri? Ar mai fi gata de sacrificiu? Nu cumva nu prea mai au pentru ce şi pentru cine?

Sunt oameni şi oameni. Unii pleacă la muncă în străinătate, se întorc şi spun: „Părinte, mi se face dor şi de mizeria din România, atât de mult vreau să revin…!”. Ar trebui ca preoţii români să-şi facă misiuni între românii din alte ţări. Nici un suflet nu trebuie pierdut, vinovăţia este colectivă. Da, oamenii sunt patrioţi, sunt români, chiar dacă li se spune mereu că noi nu suntem nimic în Europa, că ne vom globaliza, că identitatea de neam e ca şi pierdută…!

Nu piere ceea ce e clădit pe credinţă, pe valoare, pe tradiţie. Avem patria pe care o merităm. Şi avem, dragul meu, o ţară frumoasă precum grădina Raiului, totul e să avem răbdare şi putere să vedem aceste frumuseţi, să nu ne lăsăm îmbătaţi de ideea că o rătăcire e mai importantă decât ceea ce avem sigur în destinul nostru, calitatea de român…

(Adrian Alui Gheorghe, Părintele Iustin şi morala unei vieţi câştigate, Editura Credinţa Strămoşească, p. 89)