Păcatul, în general, aduce întunecare, iar Dumnezeu, ca Mântuitor, aduce lumină. Domnul Hristos S-a prezentat pe Sine ca Lumina lumii: „Eu sunt Lumina lumii. Cel ce crede în Mine nu va umbla în întuneric”.

Păcatul aduce slăbiciune. Domnul Hristos, ca Mântuitor, aduce putere, aduce tărie sufletească. Și-a manifestat această putere mântuitoare cu mai multe prilejuri. În Sfânta Evanghelie avem prezentate minuni de înzdrăvenire a firii omenești. De pildă, vindecarea slăbănogului din Capernaum sau vindecarea slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda. E interesant de luat în considerare faptul că, aducându-I Domnului Hristos în față pe slăbănogul din Capernaum, cel dintâi cuvânt pe care i l-a spus Domnul Hristos a fost acesta: „Îndrăznește, fiule, păcatele tale sunt iertate”. Iertarea păcatelor este un aspect al mântuirii. După ce a văzut că aceia de față aveau gândul că Domnul Hristos hulește (ziceau ei în gând: „Nimeni nu poate să ierte păcatele decât unul Dumnezeu”), atunci Domnul Hristos, referindu-se la gândurile nemărturisite de ei, a zis: „Ce este mai lesne a spune: «Iartă-se ție păcatele tale» sau a spune: «Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă!»? Și ca să știți că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele, a zis – adresându-se slăbănogului – «Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă!»”. Acesta s-a ridicat și-a luat cele ce avea pentru așternut în locul în care se găsea.

În realitate, targa aceea putea să o ia și să meargă cu ea în spate pentru că avea o putere pe care nu a avut-o înainte, și puterea aceasta i-a dat-o Domnul Hristos. Deci, i-a dat și întărirea firii, i-a dat ceea ce îi lipsea de pe urma păcatului, probabil, pentru că dacă Domnul Hristos a spus mai întâi: „Iartă-se ție păcatele tale”, credem că a făcut o legătură între păcat și boală. Chiar dacă nu totdeauna este o legătură între păcat și suferință, cum a fost în acel caz. Iov a fost drept și totuși a suferit. Sfântul Apostol Pavel, deși a dus o viață superioară, totuși, a avut de suferit; și așa a fost în cazul multor sfinți care au suferit fără să fie vinovați, au suferit pentru a face dovada credinței și în împrejurări de suferință.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Cum putem deveni mai buni – Mijloace de îmbunătățire sufletească, Editura Agaton, p. 237)