Un loc aparte, mult mai presus decât toți ceilalți sfinți, îl păstrează Maica Domnului: mărita Stăpâna noastră, Maica Domnului și pururea Fecioară Maria. După cum spun sfintele slujbe, Maica Domnului este „podul care ne duce pe noi de pe pământ la Cer”, și printr-însa „ne-am îmbrăcat cu slavă”.

Cel netrupesc S-a întrupat într-însa; în sânul său a încăput Cel nemărginit, și la plinirea vremii a născut cu timp pe Cel fără de timp. Așa că ea este „mai cinstită decât heruvimii, și mai mărită fără de asemănare decât serafimii”: este mai presus decât îngerii tronului dumnezeiesc, adică mai presus decât toate făpturile Bisericii pământești sau cerești.

(Tito Colliander, Credința și trăirea ortodoxiei, traducere de Părintele Dan Bădulescu, Editura Scara, București, 2002, p. 38)