Fapta bună e bună numai dacă e acoperită de smerenie, nu de fățărnicia smereniei sau de vreun interes acoperit. Nu-i destul să faci fapte bune: trebuie să te faci tu însuți bun. Numai fapta bună, săvârșită adesea, te îmbunătățește.

Faptele bune, pe lângă rostul real ce-l au, de-a ajuta pe Lazării lumii, mai au și rostul ca să-ți facă ție bunătatea, milostivirea, iubirea: a doua natură. Și își împlinesc rostul acesta, al doilea, cu atât mai degrabă, cu cât nu se urmărește aceasta. E bine a face binele ca pe-un lucru de la sine înțeles, simplu și firesc, cum răsare soarele.

(Ieromonahul Arsenie Boca, Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie, Editura Agaton, Făgăraș, 2014, p. 90)