De ce vă plângeți voi, athoniții? Și de ce sunt mâhnite sufletele voastre? Vă strâmtorează oamenii? Priviți la pinii de pe Athos, cum sunt înalți și drepți și netezi, tocmai acolo unde sunt strâmtorați mai mult!

Voi cunoașteți adevărul, și din adevăr aveți libertate lăuntrică. Iar din adevăr și libertate vine seninătatea sufletului. Din seninătate izvorăște bucuria. Voi ați fost purtători de bucurie și semănători de mângâiere în Balcani, vreme de multe veacuri. Și acum voi să căutați, oare, mângâiere de la noi, care trăim în mrejele lumii?

Întreaga lume nu vă poate da nicio fărâmă din mângâierea pe care o dă nemuritoarea voastră Împărăteasă, cea dintâi fiică a Împăratului. Toate numirile numeroaselor ei icoane înseamnă bucurie și mângâiere. Știți cum le-a prezis Domnul apostolilor: „În lume necazuri veți avea”. Ce altceva au fost apostolii decât asceți călători? Întreaga lume a fost mănăstirea lor; dar în această mare mănăstire, fiecare dintre ei avea câte o chilie, în care lumea cu smintelile și viforele ei nu avea intrare: înăuntrul inimilor lor, ca în niște chilii zăvorâte, ei păstrau adevărul și libertatea, seninătatea și bucuria.

În aceste chilii ascunse, sufletele lor se întâlneau cu Duhul lui Dumnezeu Cel de viață Făcător. De aceea și puteau să țină piept fără să se teamă pe întunecatul câmp de luptă al lumii, și ca niște raze luminoase să strălucească prin adevăr și prin bucurie. Iar voi sunteți în Sfântul Munte ca într-un liman lin față de lume. Deși nu vă mișcați din acel loc, lumina adevărului vostru și mireasma rugăciunilor voastre se simte în lume.

Sunteți țintuiți de stânca ce se numește Sfântul Munte, ca stâlpnicii de stâlp; cu adevărat, toți sunteți niște stâlpnici. Dacă furtunile lumești lovesc câteodată stâlpul vostru, oare trebuie să vă temeți? Priviți cum se lovesc cu urlet de muntele Athos talazurile albe, și iarăși fug risipite înapoi. Așijderea și neputincioasele talazuri ale răutății lumești stropesc sfintele voastre mănăstiri, dar se întorc rușinate în albia lor. Cu toiagul ei puternic, le pune pe fugă Odighitria. Când oamenii vă strâmtorează și nu vă dau pace, nu vă uitați la oameni, ci la ea ‒ la Preacurata voastră Doamnă Apărătoare. Ea știe să se răfuiască cu toți vrăjmașii stăpânirii sale, ai moștenirii sale.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi: scrisori misionare, volumul I, traducere din limba sârbă de Adrian Tănăsescu-Vlas, ediția a II-a, Editura Sophia, București, 2008, pp. 128-129)

Mai puteți citi:

Cele trei virtuți pe care le cere Maica Domnului de la călugării din Athos