„Luminează întunericul meu!”
Părinții învață că vederea lui Dumnezeu este un dar de la Dumnezeu, pe care îl dă când vrea El și cui vrea El. Trebuie să ne rugăm spre a fi curățiți pe dinlăuntru, spre a fi izbăviți de patimi – de fapt, spre a ne preschimba patimile – și pentru ca mintea să ne fie luminată, adică să dobândească rugăciunea minții în inimă.
Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că izbăvirea de durere și plăcere este semnul că omul a trecut de treapta curățirii; semnul că a ajuns la treapta luminării sau a trecut de ea este izbăvirea de neștiință și de uitarea lui Dumnezeu; iar semnul ajungerii la îndumnezeire este slobozirea de închipuire și de toate înfățișările pe care i le aduce lumea simțurilor. Deci putem să ne rugăm stăruitor: „Luminează întunericul meu!”.
(Mitropolitul Hierotheos Vlachos, Boala și tămăduirea sufletului în tradiția ortodoxă, Editura Sofia, pg. 33-34)