Distincţia este uşor de făcut, pentru că sunt două locuri special în care sunt cuprinse aceste două centre. Mintea e în cap şi celălalt centru este inima, unde este sentimentul, unde este voinţa. Şi în cap este inteligenţa şi memoria.

Însă, în viaţa duhovnicească inima duhovnicească nu coincide cu inima aceasta carnală. Inima duhovnicească este centrul în care locuieşte Dumnezeu în noi. Acest centru este numit tot inimă. În acest centru, în inimă, poate locui Dumnezeu sau poate locui vrăjmaşul. Şi poate locui orice patimă. Uneori însuşi împăratul întunericului intră în acest loc sfânt din inima noastră. Şi atunci viaţa noastră este o viaţă pustie, o viaţă rea, o viaţă întunecată, o viaţă păcătoasă.

Când este Duhul Sfânt în noi, aşa cum suntem creaţi să-L avem în noi, viaţa noastră este plină de lumină, plină de omenie, de dragoste, plină de smerenie.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan,  Ne  vorbeşte  Părintele  Sofian (Boghiu), Editura Episcopiei Romanului,  Roman, 1997,  pp. 75-76)