Noi credem în sfinți și pentru faptul că, prin viața lor, au devenit exemple pentru viața noastră, deci ni se constituie ca modele, dar și pentru faptul că pot să fie mijlocitori între noi și Dumnezeu, nu în sensul în care spun neoprotestanții, că Dumnezeu nu are nevoie de intermediari, pentru că Dumnezeu este Atotputernic.

Dacă rândunica ştie să găsească o celulă, cum să nu ştie rugăciunea? Aşa că, dacă este plecat undeva, într-o călătorie, departe, sau a fugit de acasă, s-a pierdut în lume şi nu ştii unde este, dacă eşti mamă şi este copilul tău şi te rogi pentru el, să fii sigură că rugăciunea este singura care-i ştie adresa. 

Important este ca rugăciunea să fie sinceră, curată şi stăruitoare, şi dacă se poate, să crezi cu atâta putere, încât să elimini chiar speranţa: să rămână credinţa pură.

Împărăţia Cerurilor înseamnă nevoinţă şi cei ce întru toate se silesc şi se nevoiesc, aceia o dobândesc.

Dacă ne-am teme de osândă, n-am fi grăitori în deşert niciodată.

„Drept aceea, iată, nu sunteţi străini şi pribegi, ci cetăţeni cu sfinţii şi cu cei apropiaţi ai lui Dumnezeu.”

Credinciosul care se spovedeşte, ia de la Hristos putere, iar duhovnicul har şi astfel reuşim să comunicăm între noi.

Începând de acum mă voi ridica și mă voi lupta! Hristos nu mă va lăsa. Și ce dacă diavolul își va arunca săgețile asupra mea? Voi cădea, dar voi vărsa lacrimi, mă voi pocăi cu smerenie, cu conștiinciozitate…

Sfânta Împărtăşanie nu doar deschide calea spre veşnicie, ci este chiar dătătoare de viaţă, dăruind trupurilor slăbite sănătate şi putere.

Dacă se abat asupra ta diferite nenorociri, gândește-te astfel: când, de pildă, eşti strâmtorat de vreo durere ori tristeţe, sau suferi căldura, frigul ori altceva, înalţă-ţi mintea la Voinţa lui Dumnezeu, care a socotit că ţi-e folositor să suferi, atunci şi în astfel de măsură, acea boală şi amărăciune.