„Milostive Doamne, Tu vezi că sufletul meu e în nedumerire şi mi-e frică să nu greşesc. Luminează-mi înţelegerea, Doamne.”

Vă spun o mare taină: Dumnezeu face tot ce-I cerem. Tot, tot, tot! Dar să facem şi noi tot ce ne cere El. Când nu avem încredere în Dumnezeu, de fapt, nu voim să facem ce ne cere. Ne împotrivim Lui pentru plăcerea autonomiei şi controlului.

Nu apucăm bine să-L chemăm, și Cel Bun vine cu milă și îndurări și împlinește rugăciunea celui ce se roagă și risipește norul întristării și aduce în inimă lumină prin gândurile bune. Și ce nu face? Dacă și pentru noi S-a predat pe Sine până la moarte, încă moarte pe cruce, Cum nu ne va da toate împreună cu El?

Dumnezeu – Iubirea – se împărtăşeşte oamenilor prin întruparea Fiului, care ne-a vestit Evanghelia mântuirii, şi prin pogorârea Duhului Sfânt, care ne împărtăşeşte harul sfinţirii, și astfel ne asigură maximum de bucurie, fericirea și nemurirea în comuniune de iubire cu El.

Credinţa nu caută, ci vede pe Dumnezeu, oarecum Îl experimentează şi se bucură de El ca de cea mai scumpă comoară. În credinţă ne întâlnim cu Dumnezeu şi trăim în El.

Să luăm aminte că lumea nu se conduce prin forţa materiei brute, nici prin forţa destinului orb sau a întâmplării fatale, ci prin forţa morală divină a providenţei, care lucrează astfel, ca să împace autoritatea cu libertatea, iubirea cu legea şi bunătatea cu dreptatea.

Nu trebuie să ne îngrijim prea mult de lucrurile materiale, ci să avem mereu gândul la ce zidim pentru viața veșnică.

Căci numele lui Iisus Hristos este puternic, în prezenţa lui toate neplăcerile se domolesc şi dracii dispar. 

Dacă boală mi-a venit, slavă Ţie, Doamne! Dacă boala s-a înteţit, slavă Ţie, Doamne! Dacă nu mai poate fi tămăduită, slavă Ţie, Doamne!

O asemănare cu ideea de jertfă este lumânarea: un fitil ca să lumineze trebuie să ardă. Condiția ca să luminezi este să te jertfești. Asta este explicația lumânării sau a candelei. Și dacă nu știm să jertfim, stăm pe loc.