După învăţătura Bisericii, ea este singura nădejde a credincioşilor, izbăvirea tuturor celor ce aleargă la ea, de necazuri şi nenorociri, izvor al milei şi zid nebiruit, mijlocire către Ziditorul, nădejdea neschimbată a credincioşilor, Bucuria tuturor celor necăjiţi şi Ocrotitoarea celor obijduiţi.

Numai o singură rugăciune este bineprimită şi bineplăcută Lui: rugăciunea cu fapta, care constă în a ne lepăda pentru totdeauna, cu tot sufletul, de orice încălcare a sfintelor Lui porunci şi apoi, în a ne întări cu frica Lui, săvârşind toată dreptatea cu bucurie duhovnicească şi dragoste nefăţarnică.

Cine a cunoscut neputința firii omenești, acela a făcut și experiența puterii dumnezeiești și unul ca acesta, după ce cu ajutorul puterii lui Dumnezeu pe unele le-a săvârșit, iar pe altele se străduiește să le săvârșească, niciodată nu va defăima pe vreunul dintre oameni. 

Dragostea se naşte din nepătimire; iar nepătimirea, din nădejdea în Dumnezeu, şi nădejdea – din răbdare şi îndelungă-răbdare; pe acestea le naşte înfrânarea cea atotcuprinzătoare; înfrânarea se naşte din frica lui Dumnezeu, iar frica, din credinţa cea întru Domnul.

Prin faptele tale te poţi mântui, dar tot prin ele te poţi îngropa în iad. Din faptele tale te vei îndrepta, şi tot din faptele tale te vei osândi.

Părintele pe mulţi îi sfătuia să meargă şi seara şi dimineaţa la slujbă în biserică (la Vecernie şi la Utrenie), iar de la Sfânta Liturghie, nici nu mai încăpea vorbă că s-ar putea să se lipsească vreodată. Iar sărbătorile trebuiesc cinstite întâi în biserică, căci cum sunt cinstite în biserică, aşa vor fi cinstite şi acasă.

„Părinte, binecuvântaţi-mă să nu mănânc slănină (carne)”. La care Părintele îi răspunde: „Cum se spune în popor, slănină (carne) nu putem mânca, dar pe oameni, da”.

În fiecare moment favorabil al lucrurilor, dar şi în momentele de nenorocire, la sănătate, precum şi în luptele cu boala, la bucurie, dar şi la necaz, noi trebuie mereu să oferim tămâia înmiresmată a recunoştinţei noastre dinaintea tronului Dumnezeirii ca nişte slugi nevrednice care au primit mila prin preacuratul sânge al lui Hristos. 

Și așa fiecare din mădularele noastre păcătuiește, când din sloboda alegere lucrează cele rele, în loc de cele bune, împotriva voii lui Dumnezeu.

Însă nici cel care prelucrează arama nu a făcut rugina, nici părinţii necurăţia trupului. Tot aşa nici răutatea nu a făcut-o Dumnezeu, ci i-a dat omului şi cunoştinţa şi puterea de a deosebi, ca să fugă de rău.