Cel ce a pierdut puterea asupra propriului suflet cum ar putea să stăpânească asupra altora? Nu căuta puterea, și Dumnezeu ți-o va da; stăpânește asupra păcatelor tale, iar când va veni vremea, îți va da El puterea și asupra semenilor tăi, spre folosul lor.

Sileşte-te să ai folos duhovnicesc din orice lucru, văzând ce-i bun în el, neamăgit de chipul înşelător al plăcerii.

Ce-ai de făcut, începe cu binecuvântare, şi mulţumeşte când ai isprăvit. Izbânda pune-o pe seama lui Dumnezeu; pentru ponoase, cere-I Lui iertare. Roagă-te când lucrezi, ori măcar lucrează în duh de rugăciune. Că rugăciunea unelteşte ca nimeni alta unirea omului cu Dumnezeu.

Vezi-ţi de rugăciune, că spune în Pateric: „chiar de nu pricepi cuvântul, îl pricepe dracul şi se teme”.

Sinuciderea, abuzul de droguri şi deprimarea continuă să crească. Pentru a compensa incapacitatea noastră de a ne iubi unul pe celălalt deplin, societatea promovează cauze sociale pentru a ne linişti conştiinţa. Oamenii îşi pierd efectiv capacitatea de a se iubi, chiar în timp ce se angajează eroic în rezolvarea unor probleme sociale uriaşe de la un capăt la celălalt al lumii.

Cumpăna dintre ani a fost serbată prin rugăciune la Catedrala Mitropolitană din Iași. Alături de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan, zeci de credincioși au adus mulțumire lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate de-a lungul anului.

Strădania noastră sinceră şi statornică prin chemarea deasă a numelui Domnului ne este de mare folos; prin această rugăciune – slăbănoagă aşa cum este ea – dobândim simţul prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră. 

Nimeni nu poate să spună prin cuvânt cum se naşte în suflet această smerenie, dacă nu o află omul prin încercare, prin faptă. Ea trebuie trăită. Să te smereşti cu adevărat, la momentul potrivit şi, astfel, capeţi această virtute. Numai din auzite sau din pagini de literatură bisericească nu poţi dobândi smerenia.

Să-i cerem ajutor ca, în toată viața noastră, să căutăm mai întai Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adauga nouă. Asta să-I cerem lui Dumnezeu în rugăciunile noastre.

Desprinzându-ne mai cu desăvârşire de ale pământului, începe curăţia inimii, s-a subţiat firea acestui „animal omenesc”, şi acum începe să devină „om” şi începe să „vadă” pe Dumnezeu, cum spune psalmul: „Vedeam pururea pre Domnul înaintea mea” (Psalmul 15, 8).