Să nu iubeşti multele cuvinte şi slava omenească. Altfel, nu în spate, ci chiar înaintea ochilor tăi demonii îţi vor întinde curse şi se vor bucura cu tine la vremea rugăciunii, căci atunci cu uşurinţă te vor trage şi te vor ademeni cu gânduri străine.

Dacă vrei să te rogi curat, nu ceda vreunei pretenţii trupeşti şi nu vei avea la ceasul rugăciunii nici un nor care să te întunece.

Nu ocoli sărăcia şi mâhnirea, pentru că acestea fac rugăciunea uşoară.

Ia aminte, stai în adevăr înaintea lui Dumnezeu la ceasul rugăciunii! Sau nu cumva eşti biruit de lauda omenească, şi pe aceasta o urmăreşti, făcând rugăciuni multe şi mari? Să nu te rogi ca fariseul, ci ca vameşul, ca să fii îndreptăţit şi tu de Domnul! Lauda rugăciunii nu este cantitatea, ci calitatea. Acest lucru apare clar din parabola vameşului şi a fariseului şi din cuvântul Domnului: „Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie, vor fi ascultate” (Matei 6, 7).

Să nu te rogi doar după rânduielile dinafară, ci să-ţi îndemni mintea să simtă lucrarea rugăciunii, cu multă frică.

Fie că te rogi singur, fie că te rogi cu fraţii, luptă-te să te rogi nu din obişnuinţă, ci cu simţire. Simţirea rugăciunii înseamnă adunarea minţii cu evlavie, cu cucernicie, cu suspine ascunse şi cu durerea sufletului, care însoţesc mărturisirea păcatelor noastre. (Sfântul Nil Ascetul)

(Glasul Sfinţilor Părinţi, traducere de Părintele Victor Mihalache, Editura Egumeniţa, 2008, pp. 405-406)