Mitropolitul Veniamin s-a născut în anul 1768, în satul Roşieşti, ţinutul Fălciului, într-o familie de boieri moldoveni, mama provenind din familia Cantacuzino. Avea patru frați, trei călugări (Chesarie, Sofronie şi Elisabeta - stareță a Mănăstirii Agapia), iar altul a ajuns mare postelnic.

Actul de naştere al edificiului este decretul domnitorului Ioan Sandu Sturdza (8 august 1826), însă piatra de temelie şi construcţia propriu-zisă se datorează râvnei şi ostenelilor mitropolitului Veniamin Costachi. Lucrările au început în anul 1833. Arhitecţii vienezi Johann şi Gustav Freiwald au adoptat pentru noua biserică stilul neoclasic, întâlnit şi la alte biserici monumentale din ţări europene. S-a lucrat intens până în anul 1841, dar în 1842 mitropolitul Veniamin a fost silit să se retragă din scaun şi lucrările au fost întrerupte.

Pământul Moldovei, învăluit de codri și de poieni, de văi ocrotite de munți și dealuri, a fost străjuit de biserici și mănăstiri înălțate spre slava lui Dumnezeu. Inima acestei salbe duhovnicești bate de cel putin șase secole la Iași, capitala Moldovei. „Ierusalimul Moldovei” sau „Maica bisericilor moldave”, așa cum a fost numit Ansamblul Mitropolitan, a însemnat centrul de greutate în jurul căruia s-a dezvoltat, în timp, orașul Iași.

În interiorul Catedralei, sobrietatea neoclasică a elementelor de arhitectură se îmbină cu stilul pictural care apropie erminia ortodoxă de academismul italian într-o sinteză luminoasă de realism duhovnicesc. Maestrul Gheorghe Tattarescu (1818-1894) a atins aici culmea creaţiei sale artistice, prin rafinamentul liniilor şi culorilor, dar şi prin bogăţia imagistică.

Actul de naştere al edificiului este decretul domnitorului Ioan Sandu Sturdza (8 august 1826), însă piatra de temelie şi construcţia propriu-zisă se datorează râvnei şi ostenelilor mitropolitului Veniamin Costachi.