Ce sfat ne dați nouă, mirenilor, privind rugăciunea inimii? Ce să facem noi ca să ne rugăm?

Cercați, cercați, că-i lucru bun. Nu este lucru mai bun ca acesta. Dar vă trebuie pregătire ca să puteți câștiga rugăciunea inimii. Nu-i cu neputință, dar trebuie răbdare multă. Dumnezeu ajută, „Împărăția lui Dumnezeu se silește și silitorii o dobândesc pe ea”. Prima dată să scoatem din inima și din cugetul nostru ideea că suntem cineva, egoismul. Și după ce-l scoatem din noi, să ne socotim înaintea lui Dumnezeu cel mai păcătos om de pe pământ. Atunci să știi că o să ai mari ajutoare și mari progrese.

Până când vei avea egoism în sufletul și în inima matale, te osârduiești zadarnic. Dar cearcă, că oricât de puțin te-ai osârdui, ai folos. Dacă vei ajunge să ai rugăciunea minții tot timpul, harul acesta mare dumnezeiesc, până și când dormi, e bine, iar dacă s-a întâmplat că n-ai putut reuși, păgubaș nu ești. Ai plată de la Dumnezeu. Că vezi, ne spun Sfinții Părinți, o sfântă cruce dacă ai făcut-o cu frica lui Dumnezeu și cu smerita cugetare, e scrisă în ceruri. Dar de ce e scrisă așa, o sfântă cruce? Fiindcă vrăjmașul, diavolul, veșnic scrie și el toate nepotrivirile, toate relele pe care le facem noi. Așa și Dumnezeu, și sfânt îngerul nostru păzitor scrie tot ce facem, o cât de mică faptă bună, ca atuncea când vom trece pe la vămile văzduhului, să aibă îngerul păzitor ce să arate ca să scăpăm de vrăjmașii din vămile văzduhului.

(Starețul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, pp. 45-46)