Pentru înțelegerea cuvântului Scripturii este nevoie de o împărtășire de acesta, lucru ce nu poate avea loc decât în starea de curățire a sufletului: „...cei care împlinesc legea duhovnicească, după omul dinlăuntru, în duh. Numai aceștia se vor îndrepta, pentru că numai aceștia nu cad din har, întrucât cuvântul străbate până în adâncul sufletului lor, datorită faptului că sufletul este curat”.

Comunicarea cu cuvântul dumnezeiesc viu al Scripturii depinde de „dispoziția lăuntrică din suflet a celor providențiați”: „Scriptura închipuiește pe Dumnezeu vorbind, după dispoziția lăuntrică din sufletul celor providențiați. Ea indică astfel voia dumnezeiască prin figuri proprii nouă după fire”. După Sfântul Maxim, a vorbi cu precizie despre lucrurile cuprinse în textul biblic este cu putinţă  „numai acelora care, pentru multa curățire a minții lor, au primit de la Dumnezeu tot harul pe care-l pot primi”.

(Pr. conf. dr. Constantin Coman, Erminia duhului, Editura Bizantină, București, 2002, pp.173-174)