Cum să-L găsim pe Dumnezeu
Te rog, mata, să fii cinstit cu sufletul dumitale și să spui: „Hai să încerc! Să văd. Dacă-i adevărat? Că așa zice Dumnezeu: vino și vezi. Mă duc!”. Unde? Acolo unde este: la biserică, în Biserică. Ce fac acolo? Nu mă uit să văd cum se poartă părintele, nu mă uit să văd cum se poartă maica Siluana, nu mă uit să văd cum se poartă băbuțele din biserică, ci mă uit să văd ce fac oamenii care cred că există Dumnezeu. Și fac și eu. Trebuie să împlinesc niște porunci? Le împlinesc! Trebuie să fac niște gesturi? Le fac. Dar să și vorbești cu El: „Doamne, astea toate le fac ca să Te cunosc, ca să Te întâlnesc!”.
Și, să vă dați un termen. Eu mi-am dat un termen de un an, dar mai devreme L-am găsit, L-am văzut. Să fiți onești cu dumneavoastră. Fii onest cu dumneata, cu sufletul dumitale și vei găsi singur ce să faci. Avem în noi o știință pe care, imediat ce suntem atenți la lăuntrul nostru, o depistăm și, dacă o ascultăm, ajungem la Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este înăuntrul nostru. Noi suntem niște fericiți toți, pentru că suntem botezați, suntem mirunși, avem Duhul Sfânt în noi, nu trebuie decât să trecem puțin de simțuri și de mentalitatea asta de deasupra ca să dăm de Dumnezeu.
Subconștientul nostru este creștin. Avem o pojghiță de subconștient a refulărilor și a rănilor psihice, care e foarte subțire la noi. Dedesubt este subconștientul creștin. Luați orice ateu din acesta teribil din jurul dumneavoastră și stați lângă el când s-o cutremura pământul. Să vedeți ce frumos se închină... noi mai facem câte o cruce mai strâmbă, el o face dreaptă: „Doamne, scapă-mă!”. „Care Doamne?”, întrebi. „Ei, zic și eu așa de frică”. De ce? Pentru că frica l-a adus în adâncul lui, acolo unde este credincios.
(Monahia Siluana Vlad, Deschide Cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 102-104)