Pentru o mai bună cunoaștere a acestor comori de artă veche românească și în dorința noastră de a capta interesul publicului pentru a împărtăși alături de noi bucuria de le admira am inițiat un serial intitulat „Exponatul lunii”. Intenționăm, astfel, să prezentăm lunar, un obiect care face parte din expoziția permanentă a Muzeului Mitropolitan.

„Ierusalimul Moldovei” sau „Maica bisericilor moldave”, așa cum a fost numit Ansamblul Mitropolitan, a însemnat centrul de greutate în jurul căruia s-a dezvoltat, în timp, orașul Iași. Aflat în apropierea Curții Domnești, încă din secolul al XV-lea, în acest spațiu au ființat două biserici ce au avut un important rol în istoria Moldovei: Biserica Albă (secolul la XV-lea) și Biserica Stratenia (secolul la XVIII-lea). 

Actul de naştere al edificiului este decretul domnitorului Ioan Sandu Sturdza (8 august 1826), însă piatra de temelie şi construcţia propriu-zisă se datorează râvnei şi ostenelilor mitropolitului Veniamin Costachi. Lucrările au început în anul 1833. Arhitecţii vienezi Johann şi Gustav Freiwald au adoptat pentru noua biserică stilul neoclasic, întâlnit şi la alte biserici monumentale din ţări europene. S-a lucrat intens până în anul 1841, dar în 1842 mitropolitul Veniamin a fost silit să se retragă din scaun şi lucrările au fost întrerupte.

Parte a istoriei Moldovei, Biserica Sfântul Gheorghe a fost zidită între anii 1761-1769, având drept ctitor pe Mitropolitul Moldovei, Gavriil Calimachi. Timp de mai bine de un secol, biserica a servit drept catedrală mitropolitană, până la ridicarea ctitoriei mitropoliților Veniamin și Iosif Naniescu. Din acest considerent, a păstrat numele de „Mitropolia Veche”. Din punct de vedere al stilului arhitectonic, Biserica Sfântului Gheorghe se încadrează în barocul constantinopolitan, impresionând până astăzi. La interior, catapeteasma este o adevărată capodoperă, făurită din lemn de tei stucat.

Sfânta Parascheva s-a născut în localitatea Epivata de pe ţărmul Mării Marmara, în prima jumătate a veacului al XI-lea. Deşi viaţa ei pământească a fost de numai 27 de ani, nevoinţele sale ascetice şi dorul de desăvârşire au făcut-o bineplăcută înaintea lui Dumnezeu. A intrat în cinul monahal la o mănăstire din Constantinopol, înfrumuseţându-şi sufletul prin virtuţile rugăciunii, postului şi milosteniei. Timp de cinci ani s-a nevoit la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea Pontului, apoi a plecat în Ţara Sfântă să se roage în locurile unde au călcat paşii Mântuitorului Hristos. Cu poruncă de Sus, s-a reîntors în patria natală, unde a fost chemată la viaţa cea veşnică.

Muzeul Mitropolitan este organizat în demisolul Catedralei Mitropolitane. O trăsătură distinctă a spațiului este autonomia sălilor, ce comunică prin culoare. Expoziția de bază a muzeului este organizată tematic, pe săli: Sala Sinaxar, Sala Ofranda, Sala Ctitorilor, Sala Eclesia, Calea Crucii, Sala Istoria duhovnicească a Moldovei, Sala Baptisteriu.

Parte integrantă a istoriei ansamblului mitropolitan din capitala Moldovei, Palatul Mitropolitan este continuatorul unei alte clădiri, ridicate de către Mitropolitul Iacob Putneanul, între anii 1750-1760. Casa a servit drept palat și pentru domnitorul Alexandru Mavrocordat. Mistuit de incendiu în anul 1785, palatul a fost refăcut în anul 1792, de către Mitropolitul Iacob Stamate – atunci când a fost amenajat și paraclisul ce poartă hramul „Duminica Tuturor Sfinților”. Cea mai importantă refacere, care i-a dat înfățișarea actuală, a avut loc în timpul Mitropolitului Iosif Naniescu, în anul 1897. Clădirea a fost, mai apoi, extinsă de către Mitropolitul Partenie Clinceni, între anii 1902-1905.