stire

Iosif Naniescu – mitropolitul iertător și iubitor de pace

Iosif Naniescu – mitropolitul iertător și iubitor de pace

La început de secol XIX, când tiparul începea să prindă aripi în țara nostră, un om minunat scria pe coperta unei reviste următoarele cuvinte: „Dragostea de carte nu este ceva ce să dobândești, e ceva cu care te naști, pentru că oamenii au nevoie de cărți, așa cum au nevoie de cele necesare vieții”.

În situația actuală, când editurile au ajus să tipărească până și meniuri de restaurnat, iar imprimante avem cu toții pe la birourile noastre, nu prea putem înțelege afirmația prin care cartea este la același nivel cu hrana, apa sau aerul.

Română

Iosif Naniescu – OMUL care a schimbat un oraș prin dragoste și bunătate

Iosif Naniescu – OMUL care a schimbat un oraș prin dragoste și bunătate

Dintotdeuna au fost apreciați oamenii care au schimbat ceva în istorie. Gândirea populară ne spune că în viață noastră trebuie să lăsăm în urmă un pom sădit, o casă construită și măcar un prunc bine crescut, om de bază pentru societatea de mâine. Acestea sunt reperele unei vieți de om trăite cu înțeles, coordonatele după care suntem „evaluați” pentru faptele făcute pe pământ.

Înțelept lucru, însă au fost oameni în istorie care au lăsat în urmă mai mult de o familie, o casă sau o livadă.

Română

„Ţi-am dat numele de Iosif, numele stareţului meu. De-i fi om de treabă, să ajungi ca el!”

„Ţi-am dat numele de Iosif, numele stareţului meu. De-i fi om de treabă, să ajungi ca el!”

După o copilărie în care a gustat din paharul morții tatălui și o adolescență petrecută sub mantia marilor mănăstiri din Moldova, tânărul Ioan Naniescu, viitorul Mitropolit al Moldovei în perioada anilor 1875-1902, și-a căutat tihna tinereții pe meleaguri buzoiene.

Pentru că unchiul său, Teofilact, a primit ascultarea de a sluji în calitate de egumen al Mănăstirii Sfântului Prooroc Samuil din Focşani, Ioan Naniescu l-a însoțit departe de iubita Moldovă.

Română

Ierodiaconul Iosif Naniescu – elev la Colegiul „Sfântul Sava” din București

Ierodiaconul Iosif Naniescu – elev la Colegiul „Sfântul Sava” din București

Cel care a rămas în conștiința locuitorilor din Capitala Moldovei drept Mitropolitul „Iosif cel Sfânt” a fost un om care a gustat din plin greutățile vieții. Crescut de un unchi, Teofilact, Ioan Naniescu a mers în toate locurile în care era trimisă la ascultare ruda sa: Iași, Focșani și Buzău, fără a mai pune la socoteală Basarabia natală. Pașii vieții l-au purtat chiar și la București.

Română

Cuvântarea Mitropolitului Iosif Naniescu la numirea sa în slujirea de Mitropolit al Moldovei

Cuvântarea Mitropolitului Iosif Naniescu la numirea sa în slujirea de Mitropolit al Moldovei

Rănile frământărilor sociale și politice de la sfârșitul secolului la XIX-lea erau prezente și se simțeau deplin în capitala Moldovei. Ruina catedralei mitropolitului Veniamin, dar și sărăcia și suferințele locuitorilor urbei necesitau un răspuns grabnic. Răspunsul a fost un OM. Un bătrânel – Iosif, Episcopul Argeșului, a luat calea Moldovei, încărcat de ani și de grija noii turme.

Română

Lupta Moşului Gheorghe Lazăr cu ispitele vrăjmaşului

Lupta Moşului Gheorghe Lazăr cu ispitele vrăjmaşului

Într-o zi, vrăjmaşul i-a aruncat căciula, ca să-l tulbure de la rugăciune. Atunci el s-a făgăduit Domnului ca să umble până la moarte cu capul descoperit. În altă zi, i-a aruncat bocancii şi nu i-a mai găsit. De atunci, bunul nevoitor a început să umble toată viaţa desculţ. Iar în altă zi, i s-a arătat vrăjmaşul în chipul unui om ce ară şi i-a zis: 

- Moş Gheorghe, vezi brazda aceasta? 

- Da, o văd, a răspuns bătrânul. 

- Aşa că este dreaptă? 

- Da, este dreaptă. 

Română

Trecerea la Domnul a Moşului Gheorghe Lazăr și cum și-a ales locul de veci

Trecerea la Domnul a Moşului Gheorghe Lazăr și cum și-a ales locul de veci

Moşul Gheorghe avea la Mănăstirea Neamţ trei monahi, ucenici ai lui din Transilvania, cu numele Veniamin, Pamvo şi cu Damaschin. 

Odată, bătrânul a venit la ei să-i vadă. Iar ei, fiind tulburaţi, i-au spus: 

- Moş Gheorghe, noi plecăm din mănăstirea asta, că ne-am smintit! 

- Dar de ce, drăguţă? 

- Nu mai este mântuire aici! 

Atunci bătrânul, deşi era foarte blând, a strigat tare de trei ori: 

- Nu face tu! Nu face tu! Nu face tu!... Că fiecare va răspunde pentru ale sale păcate!

Română

Pagini