Recunoscător este cel smerit. Nemulţumirea ascunde egoism. Locul de aici răspândeşte mireasmă. Cât de recunoscători trebuie să fim Lui Dumnezeu, că ne-a vorbit odată, ne-a binecuvântat şi ne-a scos din lumea nestatornică! Recunoscători trebuie să fim şi părinţilor noştri, că ne-au educat creştineşte, dar şi oamenilor prin care Dumnezeu ne-a vorbit. Viaţa omului recunoscător este ca un cer infinit. Poate oare să fie nemulţumitor cel care este plin de recunoştinţă? Niciodată! Ba dimpotrivă, îl preocupă cum să se dăruiască mai mult şi mai sfânt. Astfel, să ne cultivăm frumos pe noi înşine cu recunoştinţa".

(Părintele Eusebiu Giannakakis, Să coborâm cerul în inimile noastre!, Editura Doxologia, Iaşi, 2014, p. 32)