Când ne rugăm și chemăm Duhul Sfânt, Acel Ceva simțit de noi este chiar Cineva care ne iubește, ne curățește de toată întinarea și ne învață toate! Și minunea nu are margini, pentru că, deși în Duhul Sfânt avem aceeași Viață, aceasta va avea întotdeauna pecetea personală a fiecăruia, inconfundabilă, unică! E amețitoarea taină a persoanei!

Libertatea noastră este limitată pentru că nu putem alege să fim sau să nu fim, pentru că, am putea alege să nu fim doar când nu suntem încă! Și cum să facem ceva dacă nu suntem! Iar dacă alegem să refuzăm darul vieții după ce suntem, alegem să nu mai fim așa cum vrea să fim Cel Ce ne-a dat ființă, și nu să nu mai fim. Și în niciun caz să nu fi fost nicicând! Acest gând este demonic și ne aduce multă suferință!

Viața omului este un dar făcut lui la creație! Viața ta e de atunci, de la facerea lui Adam! El, Adam, s-a bucurat de viața lui și de frumusețile Raiului până în clipa în care a fost ispitit să devină dumnezeu fără Dumnezeu!

(Monahia Siluana Vlad, Gânduri din încredințare, Editura Doxologia, Iași, 2012, pp. 92-93)