Viaţa duhovnicească este cea care ne dă simţul eternităţii. Cine trăieşte o viaţă duhovnicească trăieşte în Cer chiar de aici, de pe pământ. Pentru el moartea nu mai există decât ca un prag. Pentru cine trăieşte duhovniceşte, moartea nu mai este un zid, o spaimă, un sfârşit, ci este numai o trecere dintr-o viaţă duhovnicească în trup într-o viaţă duhovnicească în Cer.

Aceasta este hrana voastră, zice Hristos: viaţa duhovnicească. Adică să trăiţi cuvântul Domnului, să faceţi voia Lui, să credeţi, să pliniţi toate poruncile Bisericii cele date în Sfânta Scriptură. Aceasta este şi îmbrăcămintea noastră: când ne botezăm şi facem ocolul Sfintei Mese spunem „Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat”. Ne îmbrăcăm în Duhul lui Dumnezeu, în slava Lui, devenim asemenea lui Dumnezeu prin Botez, prin fapte bune, prin Sfânta Împărtăşanie şi prin toată această viaţă duhovnicească pe care o ducem.

(Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii, ediţie îngrijită la Mănăstirea Diaconeşti, Editura Bonifaciu, 2009, pp. 20-21)